„Toți au spus că vor da mai departe”. Așa se încheie povestea. Urmează apoi Notă despre această ediție. Aha! Poate, de aia, ce îmi aminteam eu era cumva diferit. Aceasta este o ediție adaptată pentru copii și a apărut la mult timp după prima ediție. După câteva căutări, pe google, reiese că prima ediție a cărții Dă mai departe a apărut în 1999, după ea s-a realizat un film, apoi ediția pentru copii mai mici a apărut în 2014.
Eu am văzut mai întâi filmul, iar între carte și film sunt câteva diferențe notabile. Mai ales dacă vorbim despre cartea pentru copii. Nu am citit prima ediție, deși aș vrea să o citesc și pe aceea, însă înțeleg, de la autoare, că marea diferență este finalul celor două cărți, și al filmului, de asemenea.
Revenind la lectură, era seară târziu când am închis cartea. În mine se puseseră în mișcare, deja, valuri de reacții. Ceea ce este un semn bun, pentru că nu vrei să citești o poveste care te lasă indiferent.
La mine, prima pornire a fost să mă gândesc că felul în care a scris autoarea lasă de dorit. Este un stil diferit de cel pe care îl întâlnești în mod obișnuit într-o carte sau într-un film. Există naratori multipli, iar frânturile împărtășite de aceștia – ei bine, nu mă pot opri să nu mă gândesc decât că exact asta sunt, niște frânturi. Perspective de câteva pagini, uneori 2-3, întrerupte brusc pentru a o lua de la capăt, cu o altă perspectivă, uneori chiar din momente diferite ale acțiuni. Pe de altă parte, poate că acest stil pregătește încheierea poveștii: curmarea finală și absurdă. De asemenea, să nu uităm că cel care reconstituie marea poveste, integrând perspectivele personajelor, este un jurnalist.
Lectura mea, având în minte, tot timpul, finalul cunoscut, s-a concentrat mai mult pe acele momente unde mi se părea mie că ar fi putut, ar fi fost util să apară măsuri de prevenție. Și senzația mea a fost că acolo unde aș fi vrut pus piciorul pe frână, găseam mai degrabă accelerări.
Cartea se încheie cu un Ghid curricular, care conține 15 întrebări și 7 activități. Deci cineva care ar căuta să desfacă povestea, dând la o parte sens după sens, are la îndemână câteva mijloace.
Eu, totuși, o să formulez întrebările și activitățile mele, așa cum le-am descifrat din amalgamul de reacții pe care această lectură mi le-a provocat.
- În cadrul temei „gândiți-vă la o idee care ar schimba lumea și puneți-o în aplicare”, Trevor, personajul principal din carte, a gândit o strategie care ar permite ideii lui să ajungă la populația întregului glob. Iar întrebarea mea este : dacă ideea lui Trevor ar avea în vedere un număr mai mic de oameni decât întreaga populație a globului sau dacă ar produce efecte numai asupra unui grup restrâns de oameni, asta înseamnă că lumea nu s-ar schimba și că ar rămâne aceeași?
- Gândiți-vă la o situație, în care intenția voastră de a ajuta, nu a avut efectul dorit. De ce credeți că s-a întâmplat asta?
- De ce credeți că Trevor a continuat să aibă grijă de grădina doamnei Greenberg și după moartea acesteia? Mai ales în contextul în care era convins, până a stat de vorbă cu jurnalistul, că inițiativa lui nu a produs niciun efect, iar el primise deja notă pentru proiect?
- Găsiți o asemănare între Arlene și fiul ei, Trevor.
- Luați un grup de 10 persoane (prieteni, vecini, colegi etc.) și vedeți câte variante de acte conform ideii „Dă mai departe” sunt posibile. Ce concluzii trageți de aici?
Cam atât, după ultima lectură-vizionare a povești Dă mai departe, scrisă de Catherine Ryan Hyde, tradusă de Mihaela Apetrei, ediția pentru cititori în vârstă de 8-12 ani, apărută la editura Pandora Publishing, colecția Literați.
Mi-ar plăcea să aflu câte ceva și despre lectura voastră.
credit poză autoare publishersweekly.com
