Zice-se că nu există întâmplare, dar dacă totuși există ☺… eu am ajuns să lucrez la bibliotecă, din întâmplare. Aveam alt vis, dar, după ce am avut șansa să lucrez, pentru scurt timp, ca bibliotecar suplinitor și am descoperit câteva dintre tainele bibliotecii, m-am înscris la Facultatea de Litere, Specializarea Biblioteconomie.
Am învățat acolo multe lucruri interesante, apoi am învățat de la colegii mai mari, din schimburi de experiență, conferințe, din căutările mele și din lecturi despre biblioteci din întreaga lume. Sunt Raluca Istrate, sunt bibliotecar la Biblioteca Județeană Satu Mare și-mi plac atât de mult cărțile încât scriu despre ele la Rulota cu povești.
De curând ne-am mutat în casă nouă, suntem prinși cu organizarea noului spațiu, astfel încât biblioteca să fie nu doar locul unde oamenii merg să citească în liniște sau să facă cercetare, dar și locul în care să învețe lucruri noi, să petreacă timp de calitate cu prietenii lor.
Mai merge lumea la bibliotecă? Mai există bibliotecă? Mai citește cineva? Sau… cine mai citește? Sunt întrebări pe care le aud adesea.
Este evident că lumea se schimbă, informația nu mai este accesibilă doar în cărti sau în ziare, ca în alte vremuri. Oamenii citesc și din cărți, dar și altfel: folosesc computere, tablete, e-readere sau telefoane smart. Și da, oamenii vin la bibliotecă să împrumute cărți, participă la evenimente care promovează și încurajează lectura și nu numai.
Circulă tot felul de mituri despre bibliotecari… ce fain, ei au timp să citească la serviciu! Multă vreme acest lucru NU a fost posibil. Dar, într-o zi… am început să citesc la bibliotecă împreună cu copiii pe care i-am invitat la „O oră de poveste”. Și nu e vorba despre creativitate aici, ci mai degrabă despre nevoia pe care am identificat-o în comunitate, mulți copii nu au nicio carte de povești acasă, lucru care, pe mine, m-a uimit foarte tare, mai ales că am crescut într-o casă plină de cărți și printre oameni care citeau.
Am pornit de la ideea că o poveste spusă la timpul potrivit poate schimba o viață.
„O oră de poveste” a însemnat poveste, joc și joacă, învățare prin poveste. Am inventat povești împreună, am căutat soluții, am schimbat finaluri de povești, am făcut experimente și ne-am jucat. Am întâlnit la bibliotecă, sute de copii. Sper ca semințele de prietenie, curaj, încredere, antidiscriminare, empatie și toleranță, pe care le-am sădit în inimile copiilor, să dea rod și să trăim cu toții într-o lume mai bună. Acest atelier l-am susținut împreună cu colega mea, Bianca Ciceo.
Una dintre devizele bibliotecii noastre este aceea că noi creștem cititori. Am ales să împărtășesc dragostea pentru citit și să discut despre importanța poveștilor în viața copiilor, despre beneficiile pe care le aduce cititul cărților cu mămici și bebeluși, în cadrul activității Biblio Bebe Cafenea, inițiată de colega mea Zsozso Veres.
Am încurajat lectura în famile și am dezvăluit și un mare, mare secret, acela că și bărbații știu să citească! Spun asta pentru că, adesea, cititul este asociat cu o preocupare feminină sau e lăsat doar în grija mamei.
Sunt cititori? Ei bine, da. Am inițiat un Marș al cărților (două ediții) și peste o mie de cititori de toate vârstele s-au alăturat cu cartea lor preferată. În ritmuri de tobe, am scandat din toată inima „Satu Mare citește!” și am creat ocazia de împărtășire despre cărțile preferate, printre participanți.
Am dorit să fac biblioteca mai vizibilă în comunitate, am susținut cursuri pentru cei mici, ateliere de teatru de umbre, origami, povestiri digitale, inițiere IT, am căutat întâlnirea între generații, am inițiat activitatea „Pedalez pentru bibliotecă” – o campanie de susținere și mobilizare a comunității – și am adus laolaltă, pe cei care citesc, iubesc cărțile, biblioteca și mersul pe bicicletă.
Lucrez într-un birou, cu cărți. Dar am învățat că biblioteca nu înseamnă doar cărți, că biblioteca este despre oameni și că unește oamenii. De aceea, ies și eu din biroul meu uneori, pentru că citesc, îmi plac cărțile, oamenii și pentru că eu iubesc biblioteca…
Cu drag, Ralu.
