Luna povestitoarei – Carmen Tiderle

Imaginați-vă că don Qiujote de la Mancha ar vorbi în versuri și ar porni să înfrunte balauri sub formă de idei rigide. Drept arme, ar folosi umorul, cuvintele pe dos și  spusul lucrurilor pe nume. Gândiți-vă, apoi, că ați vrea să-i luați un interviu iar în timpul celor 5 minute de pregătire, dinaintea înregistrării interviului, v-ar spune că vrea să citească o poezie cu „prostioare”: „Sper să nu te deranjeze, dar eu o citesc!”. 

Invitata noastră, de astăzi, este Carmen Tiderle, poeta care crede cu tărie că „Copiii nu sunt refractari la poezie. Dimpotrivă. Poezia e muzică. Trebuie să cânți pe gustul lor. Atât.” 

Om de marketing și publicitate, a început să scrie poezii inspirată fiind de copiii ei. Prima sa carte, de poezii pentru copii, a apărut în 2015, iar de atunci a publicat alte 8, dintre care una în limba engleză. Toate cărțile sale sunt ilustrate de Vali Petridean cu care împărtășește aceeași viziune asupra relației dintre text și ilustrație: acestea trebuie să se completeze fără a spune, însă, totul.

Cum influențează ilustratorul textul, ce proiecte de viitor are Carmen Tiderle, care este cea mai tristă poezie scrisă de ea și multe altele, aflăm din interviul de mai jos. 

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: