Limba română în lume

sursă poză: globi.ro

Astăzi, multe familii trăiesc și își cresc copiii în medii bilingve sau multilingve. Fie că sunt români, francezi, estonieni, spanioli etc., oamenii călătoresc acum mult mai ușor și de multe ori se stabilesc în altă țară decât cea natală. 

Îmi aduc aminte cum la un playdate – o întâlnire de joacă a băiatului meu, cu 2 dintre colegii lui -, ne-am așezat la masă și am spus poftă bună în olandeză, română, turcă și surinamese. Am simțit curiozitate, conexiune, toleranță. Fiecare identitate era respectată, îmbrățișată.

Pentru mine, expată și mamă de expat, păstrarea legăturii cu limba maternă – româna, în cazul meu – oferă, în primul rând, un mediu eficient de a explica copilului meu de unde vin multe idei, trăiri și alegeri pe care eu le fac conștient, dar și inconștient, și pe care el le preia de la mine prin copiere. 

Fiecare limbă maternă reprezintă un fond de sensibilitate, de cultură pe care nici o altă limbă nu-l poate reda întocmai, fie că vorbim de română, olandeză, franceză, engleză etc.   

Apoi, la fel de important, pentru mine, este faptul că un copil cu un vocabular bogat în limba maternă va înțelege și memora mai ușor cuvinte din altă limbă, pur și simplu pentru că el are deja definiți termenii, conceptele. Iar eu ca expată îl pot ajuta cel mai bine cu limba maternă, urmând ca limba țării în care locuim să fie învățată de la nativi, cu un accent corect și cu o bogăție a vocabularului oricând mai mare decât a unui vorbitor de limbă secundară. Ceea ce, recunosc, nu este cazul meu deoarece nu vorbesc olandeza decât poate cât să cer un pahar cu apă (o expresie și o reprezentare cât se poate de românească 🙂 ) .

Și, nu în ultimul rând, păstrarea legăturii cu limba română îmi oferă, mie și copilului meu, posibilitatea de a învăța mai ușor limbi asemănătoare cu aceasta. Fără să știu foarte multe cuvinte, pot să înțeleg limbi precum spaniolă, italiană, franceză și mai greu portugheză. 

Astăzi, începem o nouă serie de articole care va fi realizată de Andra Cuzescu, pe care poate o știți și de pe blog-ul Mamă de doi. În aceste articole încercăm să aflăm cum și în ce măsură expații români caută și reușesc, ei și copii lor, să păstreze contactul cu limba maternă. Andra ne va vorbi despre experiențele ei și îi va întreba și pe alții cum procedează și ce decizii au luat legat de creșterea copiilor lor în medii bilingve sau multilingve. 

———————-

Suntem în Olanda, de 1 an și jumătate, eu, Andra, împreună cu soțul Sorin, fiica noastră Anastasia (3 ani și jumătate) și fiul nostru David (7 ani).

Cunoșteam Olanda în linii mari pentru că soțul lucra deja aici de mulți ani, făcea naveta România – Olanda o dată la câteva luni.  Ideea mutării  a crescut din ce în ce mai mult, până când, într-o zi, am făcut pasul. 

În această perioadă, de un an și jumătate, copiii noștri au fost expuși la trei limbi în același timp. La școală David a auzit olandeza zilnic, iar acasă, uneori când aveam vizite, engleza, în rest noi vorbim doar limba română în casă.

Am avut temeri multe începând cu emoțile pe care le vor simți, la școală, copiii și până la învățarea limbii olandeze cât mai eficient, pentru a le fi mai ușor cu integrarea.

David a mers direct la școală în grupa 1-2, avea atunci 5 ani și jumătate, iar școala în Olanda începe de la 4 ani.

Ne-a uimit rapiditatea cu care a început să vorbească limba olandeză. După 6 luni înțelegea ce i se spune, dar nu răspundea în propoziții ci doar cu 1-2 cuvinte.

După un an a început să poarte conversații cu colegii și profesorii, iar în prezent se descurcă grozav și se vede că îi este tot mai ușor pe măsura ce trece timpul.

Fiica noastră merge de puțin timp la un grup de joacă „peuterspeelzaal”, un fel de grădiniță cu program de 4 ore pe zi,  3 zile pe săptămână, și nu știe încă olandeza.

Pe de altă parte am început să observăm multe schimbări majore în vocabularul limbii române al fiului nostru.

A început să aducă în conversațiile noastre completări în limba olandeză, să se bâlbâie așa cum o făcea când a început să vorbească pentru prima oară. Am observat, de asemenea, multe greșeli gramaticale, cum ar fi pluralul, forma de conjugare a verbelor.

Preferă să citească și să scrie în limba olandeză mai mult decât în limba română, uneori refuză să vorbească pe stradă, limba română.

Pentru a rămâne conectați cu limba noastră maternă am decis să observăm îndeaproape tot procesul de schimbare al copiilor și să îi ajutăm cum știm mai bine, iar, acolo unde nu știm, să căutam resurse care să ne ajute.

Astfel, atunci când le vorbim copiilor nu imităm cuvintele pe care ei le rostesc greșit, în schimb vorbim mai rar și aducem în propoziție cuvintele corecte.

Citim în fiecare zi, în limba română, povești sau cărți despre lucruri care le stârnesc curiozitatea copiilor. Facem un rezumat la ceea ce am citit, astfel încât să își formeze și să își exprime părerile despre ce am citit. Îmi doresc să citească mult în limba română, când vor mai crește, și sper ca eu să le inspir acest lucru. 

Spunem mereu poezii, cântecele, ghicitori pe care și noi le-am învățat în copilările.

Facem un joc cu rime pornind de la un cuvânt și gândindu-ne pe rând ce rimează cu el. Așa ajungem uneori să descoperim zeci de cuvinte care rimează unele cu altele, este super distractiv pentru noi.

La jocurile pe care le cumpărăm în limba olandeză, traducem întotdeauna instrucțiunile și în limba română.

Credem, de asemenea, că cititul rămâne cea mai bună metodă pentru copii de a își dezvolta limbajul și creativitatea.

Cam atât pentru astăzi, pe luna viitoare!  

One comment on “Limba română în lume

  • Limba română în lume , Direct link to comment

    […] Bine v-am găsit, din nou! Andra Cuzescu la tastatură! Am fost invitată luna trecută să povestesc despre experiența mea ca mama de expați și să invit, la rândul meu, alte familii de români să împărtășească din experiența lor. Dacă nu ați citit articolul de luna trecută, vă lăsăm linkul aici. […]

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *