Biți-Codițe vă recomandă – Magic fantasy

Cine este Biți-Codițe? Este o fetiță cu o imaginație fără limite și personajul cărții mele cu același titlu, apărută în 2019, la Editura Eikon, care se găsește în mai multe librării virtuale din țară și posibil chiar la Biblioteca Cărți pentru Matei, în curând. Biți este în vacanță, la bunici, undeva într-un oraș de la malul mării și are o mulțime de prieteni: Pisi-Vinețica, o pisică mov, primită într-un plic, nu vă spun de la cine și cum, Zmuți, un pui de zmeu, care se temea grozav de șoricei, niște fantome speriate, Meduza Guralivă și un Crab Morocănos, niște zâne, mai bine spus niște zânițe care locuiesc în ceșcuțele de ceai și alții, mult mai mulți. Ca orice personaj serios are și niște obiecte magice, pe care le ține în cele „o mie de buzunare” ale hăinuței sale, Buzunăroasa, de care este nedespărțită, niște cizmulițe, Scârțâioasele, pe care le încalță uneori de-a-ndoaselea și o trotinetă cu care călătorește peste tot, chiar și prin librării, unde caută cărți interesante pentru voi.

Ați mai auzit de:  bizociufi, ursuzoci, gremlicheni, pișcăprafi, bufnitorinci, că de spiriduși, fantome, plante carnivore (brrrr!) zâne-de-funingine, căpcăuni, troli, pitici-de-mlaștină și nimfe-de baltă sigur ați mai auzit pe undeva??!! 

Dar de mâncat, ați mâncat vreodată omletă din ouă de unicorn, grog de broască, tarte de termite, napolitane de noroi și curry, pateuri cu carne de arici macerată în gem lipicios de măruntaie, chec cu creier de cărăbuș ori cirighele pudrate cu mătreață??? Cââhhh!

Wuau! Cărțile astea sunt pentru cei care nu se sperie seara la culcare de nimic, nici măcar de o umbră pe perete! Nu le recomand celor slabi de inimă și fricoși. Eu nu mă sperii așa cu una cu două, dar de câteva ori mi s-au zbârlit codițele, citindu-le! Nici celor cu intoleranță la scârboșenii, la masă, și cu stomac sensibil nu le recomand! Cei care suportă, adică cei mai grozavi, mai mari și curioși nevoie-mare, n-au decât!

Deci pentru ei am găsit o serie întreagă de cărți scrise și desenate de doi autori fascinați de creaturi fantastice și de folclorul popoarelor de pe întreg globul pământesc. Da, au scotocit ei prin toate poveștile din lume și au găsit pe acolo niște creaturi cum n-ați mai văzut. O parte dintre ele le-am și enumerat la început. 

Cărțile sunt: Hotelul N-aveți ce vedea aici și Hotelul N-aveți ce vedea aici. Yeti că încă n-ați văzut nimic!, scrise de Steven Butler, ilustrate de Steven Lenton și traduse de Andrei Covaciu, apărute la Editura Aramis, București, 2019. Eu numai două am reușit să citesc și începusem să iau cearșafurile mamei să mi le pun în cap, devenind stafie. Dar de fapt, mă ascundeam să nu mă vadă celelalte ființe stranii din paginile cărților.

 Hotelul N-aveți ce vedea aici

Drept să vă spun, ar trebui să ne facem bagajele și să pornim într-o vacanță, undeva într-un oraș din Anglia, mai precis în Brighton. Dar să nu vă-nchipuiți că o să găsiți toate personajele astea plimbându-se prin oraș. Nu! Ele sunt invizibile oamenilor pentru că… pentru că așa sunt ele, personajele astea magice, invizibile ochilor de muritori. Și au un hotel imens, dar care este și el invizibil oamenilor, unde își petrec vacanțele și sărbătorile. Au și niște proprietari-administratori în persoana familiei Banister, familie cu un arbore genealogic complex, din calea-afară. Printre strămoșii, stră-stră-strămoșii familiei se numără niște troli, harpii, vrăjitoare, chiar și nimfe-de-baltă, pitici-de-mlaștină și, nu în ultimul rând, niște oameni. 

Cel care ne povestește aventurile musafirilor din hotelul minune, aventuri la care participă din plin și el, este Frankie Banister, băiatul familiei Banister, în parte om și cam treizeci și șase părți, trol. Un băiețel la fel ca voi, aproape, că doar voi nu sunteți troli. 

Tocmai când Frankie îi duce ceaiul de mătasea-broaștei, bunicii sale, Regurgita, se întâmplă ceva deosebit. Din vârful celui mai înalt turn al hotelului, unde stătea aceasta, se vede un nor mare prevestitor de furtună și de întâmplări neobișnuite. Așa și era. Spiridușul mesager, Sfărtefalcă, purtat printr-o furtună neobișnuită de corbul său uriaș, îi anunță că prințul Spiridușilor Tărăbonți, care nu au ieșit niciodată din măruntaiele pământului, prințul Grogpuah, va sosi la hotelul lor, cu întreaga lui curte, drept pentru care cere să i se pregătească o primire triumfală și un sejur pe măsura importanței sale. 

Vă dați seama ce iureș s-a pornit în hotel pentru pregătirile de rigoare. Dar și ce de întâmplări ciudate și nemaiauzite se vor derula îndată ce acest misterios prinț va sosi aici. De ce vine? Ce gânduri are? Ce mănâncă? Câți curteni îl însoțesc? Unde vor dormi? Ce-ar dori la desert? Iată ce trebuie să prevadă gazdele hotelului. Vine cu gânduri bune ori are gânduri ascunse? Nu vă spun mai multe. Mister! Vor ieși cu bine toți din aventurile provocate de această vizită? Citiți și veți afla tot ce vă interesează, ba chiar și mai mult!

Hotelul N-aveți ce vedea aici. Yeti că încă n-ați văzut nimic!

În volumul următor, toată suflarea personalului din hotel, începând cu doamna Rani Banister, domnul Bargeous Banister, directorii lui, fiul lor, Frankie Banister și până la bucătăreasa Nancy, păianjenița pricepută la realizarea bunătăților despre care v-am spus la început, toți pregătesc Trogmanayul, adică Anul Nou al ființelor magice. Vă spun că el nu corespunde Anului Nou al nostru. Trogmanayul ăsta se sărbătorește în iunie, în ziua cea mai lungă din an. Interesant, nu? 

Aaaa, să nu uit! Vă spun un secret pe care l-am aflat din cartea asta: ființele magice folosesc uneori o vrajă, „pâlpâire” se cheamă, pentru a se transforma în oameni ca noi, să aibă și ele acces la supermarketuri și prin alte locuri unde ar avea treabă, dar, dacă te uiți cu atenție la umbra lor, descoperi că ea îi dă de gol. Umbra e a ființelor magice, ceea ce, de fapt, și sunt, și nicidecum a unor oameni. De azi o să mă uit la umbra oamenilor, să descopăr și eu ființele astea fantastice. Puteți și voi, dar nu când treceți strada. Atunci te uiți în dreapta, în stânga și la semafor. S-a-nțeles, nu? 

Să  mergem mai departe. Exact când oaspeții hotelului se așteptau la băi de soare, cocteiluri răcoritoare pe marginea piscinei și umbreluțe prietenoase, se anunță la radio o furtună de zăpadă, un crivăț de pomină. Na! Taman în iunie! Asta da ciudățenie! Însă pentru un hotel ciudat o ciudățenie în plus, parcă n-ar strica, dimpotrivă ar fi o colosală surpriză. 

Mare surpriză mare: pe aripile crivățului acesta sosește o întreagă familie de Yeti, niște prieteni de-ai domnului Banister, din tinerețe. Ce a provocat crivățul și sosirea lor veți descoperi singuri. În regulă până aici, dar o și mai mare surpriză au toți când mai sosește un oaspete, un băiat cu fața palidă însoțit de… Nici nu vă mai spun de cine și cu ce scop! 

Mă opresc din povestit, pentru că vreau să vă spun ceva despre desenele din cărțile acestea. Sunt niște desene alb-negru, după cum cred că bănuiți. Ce altceva ar putea scoate în evidență misterul și dramatismul creaturilor magice, care, după cum se știe, preferă partea întunecată a realității. Dar sunt atât de aproape de caricatură, că-ți vine să râzi doar uitându-te la ele. Imediat vezi și imaginea personajelor descrise, dacă nu ți-ai făcut deja o idee despre ele. Desene comice, amuzante ce vin în completarea  narațiunii la fel de hazlie și spumoasă. Ilustratorul s-a distrat grozav, cum cred că vă veți distra și voi urmărindu-le. Eu vă urez, ca de obicei, 

Lectură plăcută!

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: