Bună ziua! Azi m-am hotărât. Trimit și eu un mic articol. Offfff, ce greu este… Mai întâi trebuie să vorbesc despre mine …hmmm…nu ȋmi place ….dar trebuie.
Sunt Adriana Iliuță și lucrez, de 18 ani, ca bibliotecar școlar în cadrul Școlii Gimnaziale Dragoș Marin, din localitatea Ștefan cel Mare, județul Călărași. Iubesc ceea ce fac, sunt fericită când văd bucuria din ochii copiilor după activităṭile desfăşurate ȋn „Casa cărṭilor” – cum ȋmi place să prezint biblioteca tuturor celor care ȋi trec pragul.
Mă simt eroul principal din lumea poveştilor când, cu „superputerea” mea, caut să vă atrag dragi copii, către minunatul loc din şcoală, ca să descoperim ȋmpreună „tărâmul fermecat” al poveştilor şi nu numai.
Lucrând în școală de mulți ani, desfășor lecții de biblioteconomie, activități extracurriculare, folosind metode de lucru inovatoare. Un loc important îi revine îndrumării individuale a lecturii. Când fac schimb de cărți, încerc să vorbesc cu fiecare elev pentru a cunoaște mai bine cititorul, de ce este interesat, ce fel de literatură are acasă. Mereu caut o oportunitate de a vorbi despre cărți, ziare și reviste. Un alt lucru, poate cel mai important, îi ajut pe copii să găsească materialul potrivit și îi învăț cum să lucreze cu cartea.
Pentru mine, cea mai mare recompensă sunt ochii arzători și entuziaști ai unui copil care vrea să discute, să analizeze și să se consulte. Ca persoană care își iubește profesia, sper cu adevărat că, chiar și la scara unei școli, cartea își va găsi cititorul. Pentru mine, profesia de bibliotecar este mai mult decât o profesie, este o stare de spirit aparte. Și dacă există dragoste pentru profesia ta, dragoste pentru bibliotecă în sine, pentru tot ce se întâmplă în ea, atunci biblioteca se transformă într-un cămin, în care se petrece întreaga viață, copiii cresc și unde, în fiecare zi, se primesc oaspeți dragi.
Biblioteca îmi pare locul cel mai frumos, special amenajat și frumos organizat, unde aşteaptă Făt-Frumos, Alba ca Zăpada, Cenuşăreasa, balauri cu 7 capete, vrăjitoare. Aici citim, facem schimb de idei, socializăm, ne distrăm dar învăṭăm şi lucruri noi.
Totul s-a transformat, biblioteca noastră nu ȋnseamnă doar cărṭi. Multă lume are percepția că numai pentru cărți se merge la bibliotecă, însă la bibliotecă nu doar se împrumută cărți, nu doar se citește, ci se întâmplă și multe alte lucruri interesante: clubul de lectură, trupa de teatru, ansamblul folcloric, expoziții de carte, desene, ateliere și altele.
Să vă mai povestesc???? Ce le pace copiilor mei cel mai mult? Să asculte poveşti citite şi interpretate cu talent actoricesc. Au nevoie de modele, ȋmi place să cred că eu sunt un model pentru ei și de fiecare dată când am prilejul ȋncerc să fiu o „actriță” desăvârşită.
În toate activităṭile încerc să caut poveşti noi şi frumoase, să cântăm și să ne jucăm împreună, să dansăm, să colorăm, să facem gălăgie, să discutăm despre cărṭile citite și să încercăm să fie de poveste acea activitate. Îmi doresc din tot sufletul să-și amintească, cu drag, copiii de ceea ce au trăit la bibliotecă, să își dorească să revină și mai curioși, dornici de lectură și de noi provocări, să povestească acasă despre tot ce fac aici pe tărâmul minunat al poveştilor, iar a doua zi să invite pe mămica, pe bunica, pe bunelul ȋn vizită la biblioteca şcolii și, de ce nu, chiar la aceste activităṭi.
M-aș bucura să fie din ce în ce mai mulți adulți prezenți și care să dorească să le citească copiilor lor. Zilnic. Din experiența mea, sunt foarte mulți copii cărora nu li se citește acasă, care nu au nici o carte acasă, ceea ce mi se pare inimaginabil, poate și pentru că am crescut într-o casă plină cu cărți frumoase. Da, mă adresez și copiilor privați de lectură și sper să ajungă informația și la ei, prin pagina de facebook a bibliotecii şcolare – este încă la început, nu am deslușit toate tainele promovării, dar sper ca activităṭile să meargă tot mai departe și să ajungă la inimile celor care au cea mai multă nevoie de ele.
De asemenea, îi încurajez pe cei care au trăit un sentiment de bine în tovărășia cărților, care cred în puterea cuvintelor, care n-au obosit să caute și să primească răspunsuri noi la întrebări vechi să se îndrepte spre bibliotecă și să devină BIBLIOTECARI. Este o meserie tare frumoasă. Poate cea mai frumoasă. Singura în care ai acces la cea mai mare comoară, informația.
Îmi place să mă gândesc la această profesie și prin prisma unei fraze pe care am auzit-o sau am citit-o undeva: „buni vindecători de suflete umane”…
