Cine este Biți-Codițe?Este o fetiță cu o imaginație fără limite și personajul cărții mele cu același titlu, apărută în 2019 la Editura Eikon, care se găsește în mai multe librării virtuale din țară și posibil chiar la Biblioteca Cărți pentru Matei, în curând. Biți este în vacanță, la bunici, undeva într-un oraș de la malul mării și are o mulțime de prieteni: Pisi-Vinețica, o pisică mov, primită într-un plic, nu vă spun de la cine și cum, Zmuți, un pui de zmeu, care se temea grozav de șoricei, niște fantome speriate, Meduza Guralivă și un Crab Morocănos, niște zâne, mai bine spus niște zânițe care locuiesc în ceșcuțele de ceai și alții, mult mai mulți. Ca orice personaj serios are și niște obiecte magice, pe care le ține în cele „o mie de buzunare” ale hăinuței sale, Buzunăroasa, de care este nedespărțită, niște cizmulițe, Scârțâioasele, pe care le încalță uneori de-a-ndoaselea și o trotinetă cu care călătorește peste tot, chiar și prin librării, unde va căuta cărți interesante pentru voi, începând de astăzi.
Hei, cum credeți că vă puteți ascunde după deget? Vă întreb. Eu am încercat și nu prea mi-a ieșit. Am căutat prin toate librăriile și am găsit ceva ce cred că m-ar ajuta. La Editura Aramis, am găsit un set de cărți care mi-au dat o mulțime de sfaturi cum să mă ascund după deget, cum să-mi pun pofta-n cui, cum să pierd, de fapt să nu pierd vara, pe care abia o aștept fiindcă este vacanță și n-aș vrea deloc s-o pierd și cum să umblu cu noaptea-n cap și să nu mă ia lumea drept o fantomă, ceva.
Nu-i așa că v-am făcut curioși? Da? Atunci să vă spun mai multe despre descoperirea mea de astăzi. La Editura Aramis, o scriitoare, Manuela Dinescu pe numele ei, a scris niște cărți și editura le-a adunat întru-un pachet în 2020. Cărțile sunt: „Poveste cu Încurcă-Lume”, „Prințesa și melcul”, „Oul împărat” și mai sunt câteva, dar nu credeți că aș putea citi chiar tot. Sunt și eu doar o fetiță, adică un personaj dintr-o carte, când să mă mai joc și când să mai fac călătorii, să plec în niște noi aventuri, despre care să scrie autoarea mea câte ceva? Știți și voi că cel mai bine-i stă unui personaj într-o carte. Până atunci, iată despre cine este vorba în prima carte:
Încurcă-Lume este un băiat care făcea lucrurile pe dos. Adică nu prea înțelegea nici el ce-i cu expresiile astea frazeologice (așa mi-a spus mie autoarea mea că se numesc cuvintele aste întortocheate și legate de-andoaselea), cum ar fi: „ai legat cartea de gard”, cum i-ar fi spus învățătorul lui și de aceea nu avea note bune. De supărare, s-a hotărât să-și „ia picioarele la spinare” și să plece în lumea largă. Dar fără picioare, care nici nu voiau să stea în spinare, cum să pleci în lumea largă? Și flămând pe deasupra, căci bunica i-a spus să-și pună pofta-n cui, pentru că a umblat toată ziua hai-hui și oul, pe care l-a pus în cui, a curs pe perete, nicidecum în tigaie. Și tot umblând el prin lume încercând să se conformeze, adică să facă după cum i se spunea, era cât pe ce să „piardă vara”, după ce „tăie frunze la câinii” care-l lătrau, dar care nu gustară deloc din ele, dădu peste niște pesonaje anapoda de tot. Asta înseamnă că erau mai confuzi decât el. Dar nu vă mai spun ca să descoperiți și voi ciudățeniile care urmează. Cartea are un dicționar de expresii frazeologice/idiomatice la sfârșit, care ne lămurește pe deplin asupra sensului acestora. Veți vedea și veți mai observa și faptul că povestirea este versificată, adică are și rimă, uneori, ca să nu vă plictisiți.
Aici, după cum cred că v-ați dat seama, este vorba despre o prințesă, dar prințesa, din prea multă dragoste greșit înțeleasă, mult prea permisivă și deloc punitivă, adică presărată cu niște pedepse cât de cât, este o prințesă răsfățată, posesivă, nepoliticoasă și chiar agresivă. Și eu aș fi fost așa, dacă nu eram pusă la punct, cum spunea autoarea mea. Dar acum nu sunt deloc așa, ca prințesa, dimpotrivă. Lucrurile nu stau la fel într-o familie de melci, da, niște melci de prin grădina împărătească, cu care se împrietenise mama prințesei. Acolo Melcișor, era un copil bine-crescut, educat, manierat și politicos, așa ca mine și ca voi, cred. El știa să salute, să mulțumească, să ceară voie etc.
Când prințesa calcă, din greșeală sau din neatenție pe un tărâm straniu, departe de suportul oferit de familia sa, va trebui să asculte sfaturile lui Melcișor și va afla, după cum ne sugerează autoarea în dedicație, că: „Melcul m-a rugat să nu fiu supărată. Nu orice problemă poate fi rezolvată scoțând sabia din teacă. Este nevoie de iubire, înțelepciune, răbdare, o cheie de aur și niște cuvinte cu puteri fermecate, la îndemâna tuturor aflate. Nu trebuie să le cauți neapărat bătând potecile poveștilor în lung și în lat. Dacă le cunoști și mai ales dacă le vei rosti zi de zi, multe minuni se vor împlini.”
Și această carte este însoțită la final de o serie de proverbe, multe dintre ele având ecou în povestea pe care am prezentat-o și rime printre rânduri.
Un biet ou, imediat ce apare pe lume, își propune să devină împărat. Nu are nicio calitate care să-l determine la această ascensiune, în afară de calitatea sa de ou de găină. Nu era nici măcar un ou de aur, cum sunt uneori în povești niște ouă fermecate. Nu contează! El vrea să devină împărat. Are o dorință de a fi superior celorlalți, de a fi adulat (admirat peste măsură). În câteva cuvinte, este foarte vanitos. Asta înseamnă că și-a pierdut inocența de ou proaspăt apărut pe lume și a devenit deja „adult” cu pretenții mari, mai mari decât i se cuvin. În aventura lui se mai implică niște personaje de prin curtea unui gospodar și de prin împrejurimi, care nu gândesc prea mult și povestea pare o comedie. Până la un punct.
Finalul poveștii? Nu vi-l dezvălui. Vă las pe voi să-l descoperiți. Și, de ce nu, să-l comentați, să-l interpretați, căci așa le stă bine unor copii inteligenți așa cum sunteți toți.
Cărțile arată frumos, editura le-a prelucrat bine. Ilustrațiile, care aparțin lui Ștefan Filotti, sunt ilustrații digitale și, deși eu iubesc mult desenul de mână – mână care este mereu pătată de culori, căci și eu desenez mult -, mi-au plăcut peștișorii, animalele, păsările de curte și peisajele, care sunt atractive și bine realizate. Și la această a treia carte din colecție, la finalul ei sunt cam cincisprezece expresii explicate, ca să înțelegeți mai bine textul, iar rimele întrețesute în narațiune fac lectura mai accesibilă.
Lectură plăcută!
