Dragă Jurnalule,
Sunt Anamaria Vition de la Biblioteca Prichindeilor din Belgia. Sunt așa bucuroasă să aștern în paginile tale și povestea acestei biblioteci – poveste care a început odată cu nașterea Marei, fetița mea.
Mi-a plăcut să îi citesc încă de când era foarte mică, pentru că atunci când o făceam ne conectam foarte bine una cu cealaltă, iar pe măsură ce a crescut, mi-am dat seama că îmi este foarte ușor să îi explic lumea din jurul ei, cu ajutorul cărților.
Așa că am cumpărat și am tot cumpărat, iar, când a venit momentul să ne mutăm într-o altă țară, cărțile au venit cu noi.
De felul meu, sunt o persoană care își impune să nu se atașeze de obiecte, astfel că păstrez doar acele lucruri care au însemnătate sau utilitate. Or, unele din cărți îi rămăseseră Marei mici, iar altele urmau să o aștepte să crească vreme îndelungată. M-am gândit, deci, să le dau un scop pentru care să-și merite locul ocupat în casă și așa m-am decis să le împart cu alți copii.
La o primă cercetare, am aflat că un astfel de proiect există deja în Praga, așa că i-am scris persoanei care l-a inițiat, Ana Răduleț. O cunoști și tu și știi cât este ea de săritoare. Prin urmare, cu sprijinul și toate informațiile care au venit din partea ei, m-am apucat de treabă, iar în săptămânile următoare am înființat Biblioteca Prichindeilor din Belgia.
Asta se întâmpla anul trecut în septembrie și de atunci viața mea s-a îmbogățit. Am bătut drumuri, am adunat cititori, am trimis colete, am scris peste tot despre existența bibliotecii. Am încercat, cum am putut eu mai bine, să creez o comunitate de părinți români aflați în Belgia, care să își dorească să le citească prichindeilor lor, lună de lună, cărți în limba română. În același timp, am cunoscut oameni deosebiți din comunitatea românească de aici, care mi-au donat cărți, m-au promovat și mi-au oferit susținere în diverse feluri. Ca să îți faci o idee, dragă Jurnal, în 4 luni, am ajuns de la 50 la peste 300 de cărți. Îmi place să spun că am crescut ca un Făt-Frumos din poveste. 🙂
Și povestea aceasta este una despre comunitate, generozitate, dragoste de cărți și de limba română, iar eu promit să scriu capitole noi din ea și în acest an. Astfel, mi-am propus să mă întâlnesc periodic cu copiii comunității de aici pentru a le citi, să cresc în număr și varietate catalogul, să creez, alături de gașca de fete ce au biblioteci de prichindei în alte părți ale Europei, o comunitate în care să promovăm cititul în limba maternă cu copii români din Diaspora.
Și că tot vorbim de creștere, ea a fost posibilă și datorită generozității Ambasadei României în Regatul Belgiei și a câtorva edituri din România, care ne-au oferit sprijinul lor. Acestea sunt Cartea Copiilor, Arthur, Frontiera.
Închei prin a-ți spune că sunt un „bibliotecar” care, la o privire spre trecut, simte bucurie și multă recunoștință, și care, atunci când se uită spre viitor, o face cu energie, inspirație și entuziasm.
Cu drag,
Anamaria
