Recenzia lui Ioan

Salut, dragi cititori! Cărțile pe care vi le voi prezenta astăzi sunt o colecție de povestiri și o carte pentru copii… scrisă de un om care a scris numai cărți pentru oameni mari. Oare cum este o astfel de carte? Veți putea afla acest aspect, precum și o opinie a mea despre ilustrații în general, citind recenziile scrise de mine. Așa că-ntindeți-vă pe spate, relaxați-vă și bucurați-vă de lectură!

„Mai e mult până diseară?”, scrisă de Octav Pancu-Iași, ilustrată de Kalab Francisc, apărută la editura Ion Creangă, colecția Biblioteca pentru toți copii.

Cartea de față este o compilație de mini-povestiri despre și cu copii, plăcute din perspectiva mea și oarecum abstracte. În carte avem povești precum „Iedul cu trei capre”, „Băiatul care mânca blocuri”, „Povești ele-fantastice” și multe altele!

De fapt, în ea se alfă peste 40 de astfel de născociri creative. Adică, pe bune, cine s-ar fi gândit să scrie o povestioară despre o reuniune a degetelor amărâte?! De asta cred că timpul acordat acestei lecturi se merită din plin.

În plus, cartea are ilustrații. Presărate ici-colea, ele sunt alb-negru și asta le face și mai inutile decât sunt deja… în carte. Eu cred că ilustrațiile sunt folositoare în general, dar numai în locurile potrivite. Să nu uităm că aceste desene din cărți au principalul rol de a ajută cititorul să înțeleagă mai bine acțiunea.

Per total, cred că această carte este bună și v-o recomand.

Copacul dorințelor”, scrisă de William Faulkner, ilustrată de Don Bolognese, tradusă din limba engleză de Iulia Gorzo, apărută la editura Arthur.

În dimineața zilei ei de naștere, Alice e vizitată de Maurice, un roșcat curios care-și spune într-una numele și care scoate tot timpul câte ceva ciudat din ruscac. Împreună cu acesta și cu frații săi, George și Dicky, fetița pornește în căutarea copacului dorințelor, înfruntând multe și stranii obstacole pe drumul năstrușnic.

Aceasta este, după cum scrie sus, cu roșu, pe coperta cărții, singura carte pentru copii scrisă de autor. Și, cumva, se simte asta. Povestea începe direct, fără o introducere neapărat clară, cu descrieri cumva… seci pentru o carte de copii, iar această „carte” grăbită este greu de înțeles dacă nu o citești cu răbdare și atenție.

Cred că povestea este bună, dar modul de povestire și dialogurile nu mi-au plăcut în mod deosebit. Ceea ce mi-a plăcut însă, în ciuda acestor mici „defecte”, a fost stilul abstract al poveștii, cumva straniu dar într-un mod plăcut. Recomand această carte! 

Pe data viitoare! 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: