Recomandare de carte – Anastasia Gavrilovici

Anastasia Gavrilovici (n. 1995) este poetă și traducătoare. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și cursurile de masterat ale Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. A colaborat cu diferite publicații din țară și a tradus cărți din engleză, franceză și spaniolă (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal, literatură pentru copii). În prezent locuiește în București, unde este redactor al revistei „Poesis internațional”. A debutat cu volumul Industria liniștirii adulților (Casa de Editură Max Blecher, 2019), pentru care a primit mai multe premii, printre care și Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut, premiul „Tânărul poet al anului 2019” și Premiul revistei „Observator cultural” la categoria Debut.

„Aș începe cu două cărți pe care le-am descoperit și tradus cu mare drag, semnate de scriitoarea și ilustratoarea suedeză Maja Säfström, Mic atlas ilustrat de curiozități uimitoare despre animale și Curiozități uimitoare despre puii animalelor, ambele apărute la editura Cartier, în 2020. La fel ca Micul Prinț, sunt niște cărți care se adresează în aceeași măsură și adulților, nu doar copiilor, te poți atașa de ele la orice vârstă. Deși nu sunt cărți cu povești, ele spun totuși o „poveste” mai mare, una seducătoare, despre lumea în care trăim. Din ele afli lucruri bizare, cu adevărat uimitoare, așa cum le zice și titlul, fascinante, poate caraghioase pe alocuri, cum ar fi că balenele albastre au buric, caracatițele au trei inimi și pot simți gusturi și mirosuri prin tentacule, că vacile dorm în picioare, dar nu pot visa decât dacă stau întinse, că broasca țestoasă chinezească face pipi pe gură. Mai mult decât atât, mi se par revelatoare și educative într-un anumit sens, pentru că citind despre cum există în natură cupluri de animale gay, tați care rămân însărcinați și care au grijă de pui, strategii de supraviețuire și forme bulversante de dragoste și grijă maternă, concurență și seducție, înțelegi altfel și lumea noastră, a oamenilor și înveți să te raportezi într-un mod tolerant de mic la lucrurile care sunt altfel sau sunt diferite.

Seria Rostogol a Laviniei Braniște sau orice carte pentru copii scrisă de ea (îmi mai vin aici în minte Laboratorul ghiduș al lui Chițibuș sau Anatol și Gregor la aeroport) sunt, cred, printre cele mai atașante și simpatice cărți pentru copii scrise de vreun autor român de la Cartea cu Apolodor încoace. Cu personaje și narațiuni ingenioase, cu detalii pline de farmec, cu răsturnări de situație și mici învățături inserate cu subtilitate, aventurile protagoniștilor din cărțile Laviniei Braniște te țin cu sufletul la gură și impresionează prin complexitatea scenariilor, prin imaginarul flamboaiant cu care operează și cu sursele comicului, care dau un ritm vioi povestirii și creează o experiență de lectură antrenantă atât pentru copilul, cât și pentru părintele care citește. 

Că tot am vorbit de ingenuitate,  nu pot să nu o invoc aici pe extraordinara Grete Tartler cu volumul de poezii Versuri și uscate, o carte apărută la Editura Junimea, în 2019, ce reunește și poemele pentru copii scrise de această personalitate a culturii române. Deși nu e o carte ilustrată, ci un volum de versuri clasic, secțiunea finală din Versuri și uscate impresionează prin poezia atât de bine strunită, atât de vie, de imaginativă, de plină de haz și de ritmată. Cine știe, fie și foarte vag de Grete Tartler, recunoaște în versurile ei pentru copil geniul scriptural, studiile de muzicologie din spate, vocația pentru limbi străine (a tradus în limba română opere din arabă, greacă veche, neogreacă, germană, daneză, engleză, italiană și spaniolă printre altele) care trădează o minte one of a kind, capabilă să jongleze cu vocabularul și limbajul și să versifice cu o ușurință covârșitoare. Citind, îți dai seama că are toate astea în sânge și că scrisul e o extensie a creierului ei fabulos. Cred că poemele ei pot fi o descoperire grozavă atât pentru adulți, cât și pentru copii. Țin minte că obișnuiam să îi citesc băiețelului meu poeziile ei când avea doar câteva luni și, probabil fiindcă sunatumelodios, iar eu le citeam cu intonație, muzicalitatea lor îl făceau să zâmbească și să se distreze teribil.

Știința lucrurilor fragile, de Tae Keller, apărută la Nemira, în 2019 în traducerea Mihaelei Buruiană, este o carte pentru copii ceva mai măricei, care deja operează cu un registru mai profund, lăsând în urmă amuzamentul și lucrurile care stârnesc râsul. Avem de-a face cu subiecte mult mai complexe și mai provocatoare: depresia, relațiile interumane, fragilitatea existenței și a fericirii, nevoia de miracole, lupta pentru lucrurile pe care ni le dorim. Camuflând aspecte definitorii ale vieților noastre într-o ficțiune  captivantă, Tae Keller reușește să monteze un scenariu credibil despre greutățile vieții pe înțelesul copiilor și adolescenților, creând o punte între real și fabulos care parcă te pregătește întrucâtva de cărțile răvășitoare pe care urmează să le citești ca adult într-o bună zi ☺.

Va urma.

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: