Bună… din nou! Cele două recenzii de astăzi sunt pentru un fel de „volum al doilea” al cărții cu Pinocchio și pentru un mic roman, pentru toate vârstele, scris de cunoscutul scriitor rus, Dostoievski.
Logodnica lui Pinocchio, scrisă de Ugo Scotti Berni, tradusă de Mih. M. Ionescu, apărută la editura Ion Creangă.
Sunt… plăcut impresionat de ceea ce este aici, în carte. La prima vedere am zis că cine știe, o fi o refacere ciudată a cărții Pinocchio, dar, ce să vezi, este de fapt o continuare… bună! Pinocchio-ul original mă face să mă gândesc la circ, la lemn, la bătrâni și la apă de mare. Asta, probabil, pentru că am vizionat animația, ultima dată, pe când aveam cinci ani… În fine, „Logodnica lui Pinocchio” îmi dă alte impresii, mă face să mă gândesc la alte imagini: la câmpii însorite, la mașini lucioase și galbene, la bucătărese și multe altele. O chestie „mișto” este modernitatea cărții: nu mai întâlnim vechile animale vorbitoare din basme, în schimb găsim mașini, bandiți, vapoare, chiar telefoane…
În carte, meșterii Geppetto și Antonio cioplesc și șlefuiesc o păpușă specială pentru Pinocchio, care deja a crescut și este la facultate. Păpușa, numită într-un final Picchiuța, trece prin diferite pățanii (mai mult rele, ca să fiu sincer) împreună cu Geppetto și Antonio și, într-un final… hm, nu vreau să dau spoilere așa că nu vă voi spune ce se petrece la sfârșitul cărții.
Chiar dacă povestea pare mai săracă în întâmplări decât cartea cu Pinocchio, merită nota 10/10 pentru că a adus ceva nou, și se ridică la nivelul cărții originale, chiar dacă nu este scrisă de același autor. Pe deasupra, în carte este menționat de câteva ori domnul Collodi 🙂 .
Crocodilul, scrisă de F.M. Dostoievski, traducere din limba rusă de Tamara Gane, ilustrații de Mircea Pop, editura ART.
Cu o copertă viu colorată și un titlu gigantic și verde, această carte pur și simplu atrage. Când te gândești că ea este scrisă de Dostoievski, probabil te aștepți să fie o carte voluminoasă, de vreo 400-1000 de pagini, în timp ce aceasta are doar 130 și nici nu este greu de înțeles…
Povestea este narată din postura prietenului personajului principal pe nume Ivan. Acest Ivan (Ioan) vizitează un crocodil expus într-un pasaj și este înghițit de el… Toată lumea intră în panică, când Ivan deja se acomodează… și lucrurile ajung să ia o turnură ciudată: naratorul discută, efectiv, prin crocodil, cu Ivan care spune că animalul este gol pe dinăuntru și în el miroase a cauciuc. Ivan, nefiind îngrijorat DELOC, își face planuri pentru a ajuta omenirea… dar hai că am povestit destul.
Mi-a plăcut cartea! Luând în considerare că are ilustrații, și că totul se petrece aproape pe repede înainte, i-aș da nota 10/10. Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost faptul că ea (cartea) a fost lansată în România cu scopul de a ajuta cățeii și pisicile din cămine! Așa că, dacă vă plac animăluțele (chiar și crocodilii) s-ar putea spune că această carte v-a ales pe voi și vă îndemn s-o citiți!
Pe data viitoare!
