Dragă Jurnalule,
Sunt eu, Ruxandra (Bojiță).
Mă simt ciudat să vorbesc cu tine, pentru că, dacă e să fiu sinceră, nu am mai vorbit de tare mult timp și nici nu știu exact de unde să încep…
Totuși, să știi că am ceva important să îți împărtășesc. E vorba despre o parte din mine care a crescut încet și sigur, iar acum simt că prinde aripi, chiar dacă încă nu mi-e complet clar care e destinația finală. Probabil e chiar mai bine așa, mă adaptez din mers și stau cu sufletul deschis la posibilități.
Mai ții minte primăvara, sau primăverile, în care ne citea bunicul, mie și fratelui meu, și eram absorbiți amândoi de poveștile și de vocea lui? În ce lumi magice intram și cât ne doream să nu se mai termine?
Mai ții minte vara, sau verile, în care îi rugam pe mama și pe tata să îmi recomande cărți pe care să le citesc? Îmi doream să citesc, dar nu știam pe ce să pun mâna. Oare de ce îmi era așa greu să mă hotărăsc? Poate încă nu mă cunoșteam suficient de bine și aveam nevoie să explorez, dar aveam nevoie și de cineva care să mă ghideze, încă.
Mai ții minte toamna, sau toamnele, în care mă plimbam prin librării și îmi alegeam cărți de pe rafturi? Dar drumurile lungi cu trenul, care se scurgeau lin și lent, cu câte o carte în mână și cu priviri aruncate pe fereastră din când în când, pentru a admira peisajul? Și, mai ales, momentul când m-am mutat de acasă, din Cluj, iar, în micul meu apartament închiriat din București, am așezat cu grijă în bibliotecă acele cărți adunate de prin fel de fel de librării, din orașe mari sau mici, din aeroporturi mari sau mici?
Acum, să îți povestesc despre iarna în care am construit împreună cu Ioan o bibliotecă în formă de căsuță pentru cărțile pentru copii adunate de la nașterea lui Alexandru și până în acel moment. Ce bucurie imensă am simțit în suflet! A fost cel mai frumos cadou de Crăciun la care puteam visa! După nașterea lui Alexandru, am redescoperit frumusețea și magia cărților pentru copii, cu ilustrațiile lor magnifice. Comandam cărți în limba română și o rugam pe mama să ni le trimită în Spania. La primirea fiecărui pachet, mă simțeam ca în dimineața de Crăciun, când despachetam cadourile cu entuziasm. Chiar dacă știam deja ce e în cutii, abia așteptam să ating și să răsfoiesc cărțile. Și să le împart cu copilul meu.
La scurt timp după ce am construit acea bibliotecă, mi-a înmugurit gândul de a deschide această bibliotecă de acasă și pentru alți copii români, plecați din România, astfel încât să le poată citi părinții și în dulcele grai românesc. Sau chiar pentru a le citi eu altor copii, cine știe..
Ei bine, de la momentul acelui gând au trecut vreo doi-trei ani. Numărul cărților din bibliotecă a crescut considerabil. Anul acesta ne-am mutat și a trebuit să lăsăm în urmă biblioteca ce le fusese casă cărților. Iar acum, înaintea unei alte ierni, ne aflăm din nou în momentul în care trebuie să construim o bibliotecă. Doar că, de data asta, chiar va fi o bibliotecă deschisă și pentru alte familii care vor să le citească copiilor lor în limba română! Va fi (de fapt, este deja) Biblioteca Prichindeilor din Tarragona! I-am creat pagină de Instagram și de Facebook deja.
Pentru a putea face pasul decisiv și a pleca în această aventură de bibliotecar amator, a trebuit să o cunosc pe Ana. Ți-a scris și ea, cu puțin timp în urmă, despre Biblioteca Prichindeilor din Praga. Da, despre acea specială Ana este vorba! Ne-a fost scris să ne cunoaștem! Chiar dacă a fost doar virtual, însă citind despre proiectul ei frumos din Praga, mi-am amintit de gândul meu, mi-am amintit că tare îmi doream și eu să fac așa ceva. Cum am putut să uit? Am luat legătura cu ea, s-au aliniat stelele și planetele, și iată-ne, acum creștem Bibliotecile Prichindeilor din Diaspora.
După prima discuție cu Ana, am creat și am început să actualizez baza de date online ce va conține toate cărțile noastre în limba română (dar și spaniolă și engleză). Treaba asta merge mai încet decât am sperat, ce e drept sunt multe cărți de adăugat, însă deja cred că avem un număr decent de cărți, din care părinții și copiii ar putea alege câte ceva pe placul fiecăruia. Așadar, astăzi m-am hotărât ca de săptămâna viitoare să dau drumul oficial împrumuturilor de carte. Ceea ce înseamnă că, în următoarele două săptămâni, cândva, va avea loc și prima întâlnire cu familiile care vor vrea să ne cunoască.
Atâta timp cât ne respectăm și înțelegem între noi, atâta timp cât respectăm cărțile, împrumuturile vor fi gratuite. Tu ce părere ai, Jurnalule? Mie mi se pare că cea mai mare bogăție și mulțumire va veni din bucuria familiilor care vor avea încredere în noi și vor dori să facă parte din comunitatea noastră, să le citească copiilor lor în limba română. Chiar dacă nu mai locuim în România.
Fiecare am avut motivele noastre pentru care am ales să locuim în altă parte decât România. Dar eu iubesc multe lucruri încă, legate de țara mea, și nu îmi pot imagina că Alexandru nu va cunoaște frumusețea limbii române. De fapt, ce spun eu aici? Alexandru deja cunoaște frumusețea limbii române și am văzut cu ochii mei ce mult a însemnat asta pentru evoluția lui, chiar și pentru ușurința lui de a învăța o limbă străină (sau mai multe).
Suntem în momentul acesta în care îmi concentrez toată energia în direcția atragerii familiilor care ar putea beneficia de ce avem noi de oferit la Bibliotecă. Dar vreau să îți mai povestesc ceva, Jurnalule! Și apoi o să te las, pentru că m-am cam lungit. Se vede că nu am mai vorbit de mult…
Pe lângă acest frumos proiect de suflet pe care îl pornesc, uite că se mai întâmplă ceva, se mai așează o piesă în puzzle-ul care e viața mea. M-am înscris la un masterat de educație în natură și vom pleca la anul, pentru câteva luni, în insulele Canare. Ce se va întâmpla cu Biblioteca între timp? Păi să știi că tare mult m-am gândit la asta, nici nu știam dacă are rost să încep să îți scriu, din cauza asta… Dar cred că sunt șanse mari ca o parte din Bibliotecă să ajungă și ea în insulele Canare. Să cunoaștem familiile de români (și mixte, desigur) și de acolo.
Concluzia, dragă Jurnalule…concluzia cred că ar fi aceea că pe Bibliotecă o așteaptă multe aventuri și sunt pregătită pentru ele! Să ne re-auzim cu bine!
