Povestirile sub lupă – o istorisire cu tâlc

Mă numesc Badea Adrian, student la Facultatea de Litere, în cadrul Universității din Craiova, colaborator la revista culturală Mozaicul și colaborator la revista culturală a Universității Sorbona.

Începând cu vârsta de 17 ani am descoperit frumusețea poveștilor și cărților, în special cele din literatura franceză. Cărțile îmi sunt cele mai bune prietene, acestea au fost pentru mine adevărate stăruitoare și călăuzitoare.

După un timp, în care am citit mai multe romane, îmi tot puneam întrebarea: Care este povestea din spatele acestei cărți? Astfel, în anul al doilea de facultate am început să fac cercetare și critică literară pentru a afla povestea și sentimentele autorului în momentul în care a scris acea carte. Munca mea se pare că nu a fost în zadar și am ajuns să colaborez cu instituțiile menționate.

Orice carte spune o poveste, fie că este o carte pentru copii, fie că este un roman. O poveste care abia așteaptă să fie adusă la lumină, să fie înțeleasă, să fie prețuită  și care ne face de multe ori să călătorim în timp. Cu alte cuvinte, o carte pentru a supraviețui trebuie să fie în primul rând citită, iar apoi înțeleasă.

Vestita invazie a Urșilor în Sicilia, scrisă și ilustrată de Dino Buzzati, tradusă de Corina Anton, apărută la editura Polirom, colecția Junior.

Scrisă la puțin timp după război, în 1945, Vestita invazie a urșilor în Sicilia poate fi considerată o lectură ispititoare atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Prin stilul său, autorul a reușit să adauge ingredientele necesare unei povești care captează ușor atenția cititorilor, după cum scrie Le Figaro: „O feerie de culori, forme și mișcări.”

Autorul ne prezintă o poveste palpitantă, cu personaje care trec prin experiențe pline de mesaje legate de slăbiciunile umane. Dino Buzzati  alternează duioșia cu maleficul pentru a transmite o istorisire cu un amalgam de tâlcuri, iar clișeele inevitabile sunt iscusit deviate astfel încât să-ți contrazică toate așteptările.

După cum o să vedem, centrul poveștii va fi marcat de Leonte, regele urșilor. Viața din regatul său pașnic va fi tulburată de oamenii care îi răpesc fiul, cunoscut sub numele de Toni. Hotărât să-l recupereze pe Toni, Leonte își adună armata de urși. 

Călătoria urșilor va include peripeții spuse într-un mod amuzant și creativ de vocea autorului nostru, Dino Buzzati. Din această „istorie literară” cu tâlc, nu pot lipsi personajele secundare, unele pentru a da o mână de ajutor urșilor, iar altele pentru a le pune piedici.

Dincolo, însă, de această amprentă a unei aventuri, plină de peripeții și răsturnări de situație, în care binele își găsește, de cele mai multe ori, drumul pentru a ieși la suprafață, narațiunea dobândește calitatea unui produs final valoros cu o estetică alambicată, deoarece transcende semnificația inițială a lucrurilor și a acțiunilor.

Asocierea dintre necuvântătoare și lumea umană este inevitabilă. Privind cu atenție, autorul a reușit să atribuie personajelor sale necuvântătoare atât un statut social, cât și calități sau defecte umane. Astfel, privind în trecut la Teofrast – Caracterele și La Bruyere – Caracterele, vedem că, în același mod ca cei doi scriitori, Dino Buzzati a reușit să imortalizeze caractere (viclenia, trădarea, lăcomia, vanitatea etc.), dar privite prin ochii unui copil.

Moralistul francez, Jean de la Bruyère (1645-1696) a descoperit și a tradus Caracterele discipolului lui Aristotel,  cunoscut sub numele de Teofrast (cca. 372-286 î.e.n.), care menționează pentru prima dată personajele-tipologii, toate masculine. Multe secole mai târziu aceste portrete vor fi rescrise de La Bruyère, dar din perspectiva epocii sale, fiind prezente și de această dată și portrete feminine. Dino Buzzati a preluat cele două stiluri ale celor două lucrări și a creat aceste portrete într-un stil unic care poate fi înțeles atât de un copil, cât și de un adult. 

Toate peripețiile și aventurile prin care trec urșii sunt reprezentate în ilustrații viu colorate, realizate chiar de autor. Prin urmare, atât povestea în sine, cât și personajele devin mai verosimile. De asemenea, datorită ilustrațiilor, cartea dezvăluie un farmec ilar, dublat de mesajul profund.

Deși stilul este unul simplu, amintind de oralitatea basmelor medievale, povestea nu este deloc simplistă. În spatele fiecărei aventuri stau la bază mesaje regăsite în orice roman pentru oameni mari.

Urșii vin dintr-un regat unde viața cumpătată asigura bunăstarea. Însă ei descoperă orașele prospere de pe malul mării. Aici sunt ademeniți de ispitele ce-i duc pe oameni la pierzanie, făcându-se referire la celebrul poem neîntrecut, Divina comedie.

Finalul tragic – departe de încheierea moralizatoare și „toujour positif” a povestirii clasice – aproprie cartea, atât prin stil, cât și perspectiva realistă asupra destinului uman, de un roman pentru oameni mari. Prin urmare, ieșirea magistrală a regelui din scenă, sub influența discursului său emoționat, reprezintă o adevărată expunere orală în fața unui public pentru simplitate, pentru pace și pentru eros.

Prin opera sa, Dino Buzzati a reușit să imortalizeze inevitabilele ispite asociate cu pierderea inocenței iar mesajul din spatele cărții surprinde schimbările ce au vizat Italia meridională după anii ’40. Pe de altă parte, suntem în prezența fantasticului medieval fiind prezentată o structură socială ce amintește de curtea regală și de orânduirea acesteia, iar tâlcul ascuns al întâmplărilor, elementele și personajele magice ne oferă o călătorie în lumea basmului, a legendelor sau a miturilor.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: