Povestirile sub lupă – Dante în lumea copiilor

Book photo created by awesomecontent – www.freepik.com

Mă numesc Badea Adrian, student la Facultatea de Litere, în cadrul Universității din Craiova, colaborator la revista culturală Mozaicul și colaborator la revista culturală a Universității Sorbona.

Începând cu vârsta de 17 ani am descoperit frumusețea poveștilor și cărților, în special cele din literatura franceză. Cărțile îmi sunt cele mai bune prietene, acestea au fost pentru mine adevărate stăruitoare și călăuzitoare.

După un timp, în care am citit mai multe romane, îmi tot puneam întrebarea: Care este povestea din spatele acestei cărți? Astfel, în anul al doilea de facultate am început să fac cercetare și critică literară pentru a afla povestea și sentimentele autorului în momentul în care a scris acea carte. 

Orice carte spune o poveste, fie că este o carte pentru copii, fie că este un roman. O poveste care abia așteaptă să fie adusă la lumină, să fie înțeleasă, să fie prețuită și care ne face de multe ori să călătorim în timp. Cu alte cuvinte, o carte, pentru a supraviețui, trebuie să fie în primul rând citită, iar apoi înțeleasă.

Dante. Divina comedie, povestită pentru copii de Corina Anton,  ilustrată de Mihail Coșulețu, apărută la editura Humanitas, colecția Junior, în anul 2021.

Cu siguranță majoritatea pasionaților de lectură au auzit de Dante și de faimoasa sa călătorie în Infern, Purgatoriu și Paradis. 

Mulți cercetători și critici literari au vărsat cerneală științifică, cât în cele două Războaie Mondiale pentru a putea descoperi lumea de dincolo de operă, însă aceasta rămâne un mister chiar și azi.

La aproape 700 de ani de la trecerea în neființă a poetului florentin Dante Alighieri, Corina Anton și ilustratorul Mihail Coșulețu, aduc în lumină lumea lui Dante privită prin ochii unui copil, atât pentru a descoperi marii clasici ai literaturii universale, cât și pentru a aprinde curiozitatea și imaginația celor care au îndrăzneala să pornească în această aventură neobișnuită pentru a descoperi o nouă cultură.

Pentru început aș vrea să subliniez existența a trei paralele distincte, contopite de Dante în edificarea universului său. De obicei când vorbim despre Infern, Purgatoriu sau Paradis, ştim că ele reprezintă  spaţii imaginare, desprinse din creștinism. Religia este cea care statuează existenţa acestor zone de după moarte, unde vor merge sufletele. De fapt e vorba de universuri ale imaginarului, destul de abstracte, cu o consistenţă mai degrabă generală şi variată. Imaginaţia diferă de la om la om, de la popor la popor, de la o perioadă istorică la alta. În cazul nostru, autorul italian vine spre aceste tărâmuri ale fanteziei cu rațiunea, constituind intersecția a trei zone, a trei științe: mitologia, geografia și morala.

Inițial, Dante și-a intitulat poemul său maiestos Commedia, în sensul că după un început dramatic și dur, poema prezintă un final fericit, după cum însuși poetul mărturisește într-o scrisoare adresată lui Cangrande della Scala. Termenul de „divina” i se datorează marelui scriitor Giovanni Boccaccio, în biografie sa Trattatello in laude di Dante, ca un omagiu  extraordinarei ei frumuseți artistice.

Lumea lui Dante este o lume a fascinației, o lume pe care nicio altă minte omenească nu și-a putut-o imagina. La început vom călători călăuziți de Virgiliu – simbolul înțelepciunii – atât prin Infern, unde sunt pedepsite sufletele celor care au încălcat poruncile lui Dumnezeu, cât și în Purgatoriu (în religia romano-catolică), locul unde poposesc sufletele celor care au păcate mai ușoare, pentru a fi purificare, prin suferință și penitență pentru a putea ajunge în Paradis alături de Dumnezeu. Călătoria noastră se termină în Paradis, unde călăuza noastră este Beatrice – cel mai fascinant personaj al operei lui Dante despre care s-au scris numeroase studii cu privire la originea ei – și unde vom întâlni frumusețea din lumea lui Dumnezeu.

După unele studii s-a ajuns la concluzia că personajul feminin este de fapt Beatrice Portinari, fiica filosofului Folco Portinari, născută la Florența (Firenze) în 1265.

Prima evocare a Beatricei este în Vita Nouva la scurt timp după trecerea sa în neființă. În această operă este ilustrată marea iubire ideală a lui Dante pentru Beatrice, amintirea primei întâlniri, previziunea morții sale și propria sa relevație spirituală susținută de intensitatea sentimentelor. 

Beatrice – ființa pe care a adorat-o și căreia i-a fost dedicat întregul „Paradis” – reprezintă instrumentul voinței divine, ajutându-l pe poetul nostru să găsească calea către „Paradis”, locul unde înțelege că „iubirea mișcă sori și stele” (l’amor che muove il sole e l’altre stelle).

Dante și scriitoare noastră, Corina Anton, iau din mister această comedie a sufletului și fac din ea centrul viziunii lumii de apoi. Toată această reprezentare e numai cu înțeles literal; viziunea este alegorică, personajele sunt abstracțiuni, iar nu persoane în carne și oase; ceea ce e însă activ în spiritul operelor se concentrează pefigurație, nu pe ceea ce e figurat. Această lume literară îi înlănțuiește pe ambii autori în egală măsură, îi urmărește, îi împresoară și nu le dă răgaz până ce n-a primit forma definitivă; e o lume în ea însăși întregită și înțeleasă, perfect concretizată.

Viziunea și alegoria, tratatele și legenda, cronicile, istoria, laudele, imnurile, misticismul și scolastica, toate formele literare și toată cultura epocii sunt atât în poem, cât și în opera contemporană, învăluite și înviorate în această mare taină a sufletului și a omenirii; două opere, unde se oglindesc toate popoarele și toate veacurile care alcătuiesc Evul Mediu.

Prin urmare, atât poetul italian, cât și scriitoarea noastră, Corina Anton, au reușit să imortalizeze prin acest tablou literar  o lume pe care ochiul uman nu a văzut-o vreodată . Atât prin conținut, cât și prin stil, este o fascinată lectură în odiseea literaturii, în odiseea epocii lui Dante văzută prin ochii unui copil.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: