Recenzia lui Ioan

Bună tuturor! Astăzi vă voi prezenta trei cărți, dintre care una este scrisă de o fetiță în vârstă de opt ani. Sper că v-am făcut pe atât de curioși pe cât mi-a plăcut mie să citesc cărțile.

Haiku Siberian, scrisă de Jurga Vile, ilustrată de Lina Itagaki, tradusă de Alina Nucă, și apărută la editura Frontiera, în anul 2021, vârsta 10+ ani. 

Doamnelor și domnilor! Vă  prezentăm o carte neee-maipomenită, care seamănă cu Jurnalul unui Puști prin faptul că aceasta este, de fapt, un fel de jurnal, al unui puști, incomparabil cu versiunea lui americană. În timp ce Jurnalul unui Puști vorbește despre prieteni, școală, fete și brânză mucegăită, Haiku Siberian vine cu o acțiune adevărată (și palpitantă) bazată pe deportările neașteptate ale lituanienilor în Siberia. Printre deportați se află și un băiat, pe nume Algis, tatăl autoarei. Acesta are de-a face cu purici, ger, foame și cu dorul de casă. Din fericire, sufletul gâscanului său este alături de el și îl încurajează, și ajută chiar și cu corespondență…

Lucrurile care mi-au plăcut în mod special la această carte sunt ilustrațiile, aranjate ca niște benzi desenate, micile descrieri ale personajelor care sunt ca un fel de „buletine” ale acestora, faptul că textul este scris de mâna (ceea ce sporește  impresia de jurnal) și povestea în sine, cu personaje hazlii, unele chiar vesele neținând cont că… se află într-un lagăr.

Vă recomand această carte, pentru că, per total, nu este deloc rea și este cumva profundă. Vă aduceți aminte de recenzia pe care am făcut-o cărții „Prințesa Hamster: Invincibila Harriet”? Ei bine, în recenzie am spus despre carte că are „un umor brut”. În schimb, Haiku Siberian este în același timp haioasă și tristă. Umorul său este unul… fin, adică nu este compus din glume, ci din întâmplări la care poți să râzi oricum.  Așa că vă sfătuiesc să citiți această carte, mai ales dacă doriți o experiență cât mai captivantă și diversă.

Vrăjitorul Dințos, scrisă de Călin Torsan, ilustrată de Carla Duschka, apărută la editura Polirom, în colecția Junior, în anul 2019, vârsta 9+ ani.

Această carte este dedicată timpului, am putea spune. În ea este vorba despre un „băiat palid care are părinți ocupați și un laptop cu jocuri”. În momentul în care începe povestea, jocul care-l ținea prins de mai multe zile… a ajuns aproape de final. Băiatul mai are doar de găsit vâslele înainte de a traversa un lac pentru a ajunge la vrăjitorul dințos.

La școală, băiatul discută cu profesorul lui despre timp și, din curiozitate sau poate doar din plictiseală, își schimbă data de pe laptop la anul 3000. Lucruri stranii se vor întâmpla în următoarea zi…

Am remarcat unda de „ciudat” pe care o are cartea, descrierile detaliate pe care le întâlnim pe fiecare pagină, cât și finalul din care chiar tragem o pildă importantă: că timpul e doar o barieră – mai pe scurt. 🙂

În concluzie, vă recomand cu drag cartea de față, pentru că este comparabilă, în opinia mea, cu oricare dintre fabulele lui Esop, și s-ar putea să-i intereseze și pe jucătorii pasionați.

Carte de poezii, scrisă și ilustrată de Sarah Maria, apărută la editura Letras, în anul 2021.

Am descoperit această carte chiar în timpul lansării acesteia, într-o zi însorită de septembrie, cu suc și baloane. Când mă gândesc la ziua aceea mi se face dor de căldura de astă-vară.

“Mama mea e blândă fix/ Ca o floare din Paris / Și mai e frumoasă ea, ca / O floare de lalea.” este o strofă din cele 18 poezii de pe filele cărții și sună pur și simplu armonios, iar asocierea mamei cu florile este și firească și frumoasă (în opinia mea).

O altă poezie care mi-a plăcut este intitulată Păunul și despre personaj pot spune că seamănă cu Apolodor al lui Gellu Naum și că pare tare uituc…

Pe data viitoare!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: