Astăzi, recomandarea de carte vine de la Melania Luana Butnariu, bibliotecar în cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu” Brașov, Centrul de Excelență pentru Copii și Tineret și doctorandă la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
„Mela, pentru că aşa o ştie lumea, este bibliotecarul pasionat, dornic să inventeze, să reinventeze legătura dintre cărţi, copii, bibliotecă. După o carieră de 25 ani ştie să ajungă cu căldură, bucurie, gingăşie dar şi profesionalism la sufletul copilului, făcând în aşa fel încât cel care intră pentru prima dată la Centrul de Excelenţă pentru Copii (…), să fie vrăjit de poveşti şi de secretul casei cărţilor, dorind să revină, în mod sigur. Frenezia, freamătul necontenit al copiilor în bibliotecă se datorează activităţilor inovatoare, a plăcerii de a transmite bucuria lecturii şi a necesităţii acesteia. Nu întâmplător, în anul pandemic, Mela a fost declarată bibliotecarul anului 2020.” Melinda Dinu – Bibliotecar responsabil, Centrul de Excelenţă pentru Copii şi Tineret Braşov.
„Iubesc cărţile, iubesc bibliotecile de când eram micuţă. Mama a fost cea care, cu mine în braţe sau de mânuţă, mi-a bătătorit unul dintre cele mai importante drumuri în viaţa oricărui omuleţ – DRUMUL CĂTRE BIBLIOTECĂ. Am iubit cărticelele din pânză, din plastic, create special pentru copii micuţi, cărţi pentru cititori începători, cum imi place să le zic. Aşa am învăţat să dau paginile unei cărţi şi le recomand din toată inima. Aş putea spune, adaptând aceste cărticele, aceste suporturi la era digitală, că am învăţat să folosesc mouse-ul, am învăţat să dau paginile.
Citesc de foarte mulţi ani povestioare fară a mă plictisi, aş zice … de o viaţă şi, iată, ….NU puteam să NU aleg o cărticică ce poate, prin minunatele întâmplări descrise de autor, să-i determine pe micii cititori, pe părinţi, să intre cât de repede se poate în „casa cărţilor”. Aşa că, dragii mei …
Leul din bibliotecă, scrisă de Michelle Knudsen, ilustrată de Kevin Hawkes și tradusă de Florin Bican, într-o ediție apărută la editura Cartea copiilor, în anul 2021.
Le povestesc micilor mei cititori ce calcă pentru prima dată pragul bibliotecii pentru copii, cum că, în orice bibliotecă vor merge vreodată, în orice ţară, în America sau Wagadugu, trebuie să respecte o regulă, o regulă extrem de importantă, o regulă de bun simţ ….să păstreze liniştea.
Ei bine, o carte în care să fie amintite câteva reguli ce trebuie respectate în orice bibliotecă nu gândeam să se editeze vreodată 🙂 . Şi iată, autoarea americană, cea mai vândută, Michelle Knusen, a intuit că cel mai bine vor reţine copiii, regulile într-o bibliotecă, printr-o poveste.
„E un leu în bibliotecă și nimeni nu știe ce să facă. Există o regulă despre păstrarea liniștii și există o altă regulă despre alergat, care e interzis. Dar nu există nicio regulă despre lei!”
Editată de către editura Cartea copiilor, şi ilustrată exemplar, sugestiv şi destul de detaliat de către Kevin Hawkes, încă din prima clipă suntem introduşi în problemă….un leu a intrat în bibliotecă. Dacă respectă regulile, dacă participă la activitatea pregătită pentru copii „Ora de poveşti”, dacă ajută la treabă personalul din bibliotecă, dacă devine un leu de nădejde şi dacă cititorii sau angajaţii îl dau afară speriaţi sau se obişnuiesc cu el sau poate pleacă de bună voie … hmm … asta o să putem afla doar în maxim 10 -15 minute cât durează lectura acestei povestioare (calculând şi privitul ilustraţiilor).
Maimuțica de noapte, maimuțica de zi, scrisă de Julia Donaldson, ilustrată de Lucy Richards, tradusă de Ruxandra Tudor, într-o ediție apărută la editura Pandora Publishing, colecția Panda, în anul 2020.
Extrem de îndrăgită şi iubită de copii, autoarea Julia Donaldson reuşeşte, împreună cu soţul său, Lucy Richards – care s-a ocupat de ilustrarea acestei cărţi -, să aducă în mânuţele copiilor o carte extrem de captivantă şi veselă. La fiecare pagină îţi vine să exclami …hiiii! Editura Pandora Publishing este „vinovată” de editarea acestei încântătoare poveşti despre prietenie, o prietenie între două „personalităţi diferite”. Vouă vă plac povestioarele cu animăluţe? Mie îmi plac enorm de tare! Iubesc poveştile cu animale vorbăreţe!!! Iată una dintre ele cu … cu … cu maimuţeeee!!! … se făcea că o maimuţică maro era activă doar noaptea şi era obişnuită doar cu întâmplări nocturne şi personaje nocturne … habar nu avea ce se petrece ziua. Se mai făcea că o maimuţică blondă era activă doar ziua. Era obişnuită, aşa cum bine aţi înţeles, cu întâmplări din plină zi şi personaje pe care le poţi întâlni doar ziua … habar nu avea ce se petrece noaptea. Ce credeţi, se pot întâlni vreodată dacă una doarme noaptea şi alta ziua? Dacă se întâlnesc, oare ce povestesc? Oare se învaţă una pe alta ce e noaptea, ce e ziua? Oare pot fi prietene două personaje atât de diferite?
Îmi doresc foarte mult să o citiţi când mergeţi la nani.
Pirați de debara, scrisă de Alec Blenche, ilustrată de Doina Axenti, apărută la editura Univers, Colecția Unicorn, în anul 2020.
Un autor contemporan, extrem de prolific şi îndrăgit de copii – Alec Blenche – , prin editura Univers, ne aşează în mânuţe o carte despre care am certitudinea că se va citi cu multă atenţie şi nerăbdare, până la ultima pagină. Întâmplări din lumea reală şi din lumea fantasticului se întrepătrund şi sunt prezentate cu o artă cum doar la Alec Blenche am întâlnit. Este o poveste „cum nu aţi mai auzit niciodată” – spune chiar autorul. „O poveste cu piraţi, corăbii, lupte, aventuri şi monştri fioroşi”. Este de fapt,o joacă de-a piraţii.
Sunteţi curioşi cum echipajul, care nu era prea numeros, format din trei băieţi şi două fete, Albert cel Hotărât, Sasha cel Pregătit, Tibi cel Isteţ, Patricia cea Curajoasă, Olivia cea Blândă, pe un vas – n-o să vă vină să credeți – dintr-un ştiulete de porumb gigant, reuşeşte să treacă prin întâmplări şi peripeţii de neimaginat? „Ştiulete”, căci aşa se numeşte corabia, nu porneşte din loc, dar cumva piraţii reuşesc să străbată mări şi oceane. Apare şi un „monstru marin înfricoşător “ pe nume Didi care, şi acum să nu râdeţi, mânca papuci şi sandale … şi, ce credeţi? Monstru se îndrepta spre satul bunicilor. Se întorc oare din drum sau are loc o luptă în mijlocul oceanului între monstru şi piraţii de debara? A, nu v-am spus de ce se numesc aşa piraţii noştri? Da, chiar nu v-am spus, dar cred că mai bine citiţi voi şi aflaţi. Ceea ce urmează o să vă lase cu gura căscată, este de necrezut ce se întâmplă! V-am făcut curioşi? Pot să vă spun că finalul este fericit, deci, totul e bine când se termină cu bine.
Acum, fuguţa la bibliotecă, la librărie să faceţi rost de carte! Este foarte captivantă, credeți-mă!”
Noi nu mai putem adăuga decât: pe data viitoare! 🙂
