Jurnal de bibliotecar – Biblioteca Cărți pentru Matei

La sfârșitul lunii iulie, începeam o nouă serie de articole-jurnal pe care am intitulat-o Jurnal de bibliotecar și în care căutăm să publicăm, o dată pe lună, gândurile, emoțiile și activitățile unui bibliotecar, fie el profesionist sau self-made, din țară sau din diaspora. Pe toți îi mână pasiunea pentru cărți, pentru povești, pentru cuvântul scris sau oral, pentru idei, cunoaștere, iubirea de semeni și, în cazul nostru, de prichindei. 

Astăzi este despre mine.

31 august 2021

Dragă jurnalule,

Sunt Simona Popa, iubitoare de povești, editor la Cărți pentru Matei, coordonator al unui club de lectură pentru copii de 3-12 ani și, recent, fondatoare și bibliotecară la Biblioteca Cărți pentru Matei, din Olanda.

Mai sunt patru zile până la deschiderea oficială a bibliotecii și, bineînțeles, am mari emoții.

Astăzi am terminat de introdus, în catalog, cărțile disponibile până la acest moment. Sunt 553 de cărți. Sper să bucure cât mai mulți copii. Majoritatea sunt în limba română și câteva în limba engleză. În timp, voi căuta să adunăm cărți și în alte limbi, eventual în regim de împrumut temporar, pentru ca biblioteca să adune în jurul său oameni de diverse naționalități. Vezi, tu, în mod ciudat, încă de când am venit aici, în Olanda, am această imagine cu mai multe grupuri de copii, așezați pe iarbă și adunați în jurul unor povestitori sau cititori; în fiecare grup se citește sau se vorbește într-o altă limbă. Această imagine a căpătat mai mult sens de când am citit despre beneficiile multilingvismului. Și, probabil, au contribuit mult și cele câteva zile de voluntariat la biblioteca școlii în care învață M. și unde, deși copii veneau sau erau aduși de profesori în continuu, nu am găsit decât doi copii cu același prenume.  Apropo, în toamna aceasta se deschide din nou biblioteca școlii iar joia este ziua mea. Mă gândesc să port o pălărie…

Tot astăzi am stabilit ziua în care voi înmâna cele opt cărți și o revistă, scrise și ilustrate de către autori și ilustratori români, unei școli internaționale din Hoofddorp unde se dorește includerea în biblioteca școlii și a unor cărți în limbi europene și nu numai. Au dorit cărți pentru categoriile de vârstă 4-11/12 ani, cărți cu capitole, cu cel mult 200 de pagini, cărți ilustrate, povești, basme, fără poezie. Sunt foarte bucuroasă că am găsit cartea Povești despre Păcală și Tândală cartonată. Din poze, au fost încântați și au mai cerut și alte cărți. Sper să le placă și copiilor.

Iar de săptămâna viitoare, clubul de lectură pentru copii își va relua activitatea și noi vom furniza cărțile și  „povestitorul” 🙂 . Încă nu m-am hotărât ce temă să aleg: „Pirații” sau „Întâmplări din vacanță”. 

Aș mai vrea să-ți spun că, luna care vine, voi spune povești, o dată duminică, la deschiderea bibliotecii, și a doua oară pe un grup de povestitori. Am ajuns la storytelling tot din drag de cărți și de copii. Mi-au plăcut din totdeauna poveștile, numai dacă mi-aș fi dat seama mai curând – și anume, pe când eram copil – că ele sunt prietenii și sfătuitorii după care tânjeam atât. Pentru că – cred eu – nu este suficient să citești, contează și cum citești: în ce cheie, la ce vârstă, în ce dispoziție, în ce moment. Când te gândești așa, povestea pare să devină un organism viu, care se modifică continuu, iar bogăția ei stă tocmai în șansa de o descoperi iar și iar. Povestitorul, îmi pare mie, face tocmai asta: transformând povestea în funcție de starea lui, de ascultător, de loc, el dezvăluie mesajele multiple ale unei povești, posibilitățile ei. Desigur, cititorul poate face și singur asta, atunci când devine experimentat.

Acum te las, dragă jurnalule. Pe data viitoare!