Recenzia lui Ioan

Este vineri și este timpul pentru Recenzia lui Ioan. Pentru astăzi, Ioan a ales să ne vorbească despre o carte publicată recent și despre o alta, publicată cu aproape două decenii în urmă. Probabil ați observat, colegului nostru îi place să îmbine trecutul și prezentul editorial iar noi suntem fascinați de lecturile sale.

„ „Explorări în enigmatic”, scrisă de Catinca Muscan, apărută la editura Albatros, în anul 1984.

Citind această carte am aflat lucruri noi, am descoperit specii de păsări și plante, am învățat istoria computerelor. De exemplu, știați că primul computer, chiar înainte de ENIAC, a fost MANIAC (Mathematical Analyzer Numerical Integrator and Automatic Computer)? Dar că există o specie de pasăre care își construiește cuiburi în formă de colibă, le împodobește cu petale și frunze și face curat în jurul „casei” așa încât cei care au descoperit cuiburile i-au așteptat pe… membrii tribului, crezând că frumoasele construcții erau făcute de oameni?

Ceea ce mi-a plăcut în mod special este că în carte se află poze. În alb-negru, ce-i drept, dar poze! Le găsim la jumătatea cărții, alături de câteva ilustrații, cu tot cu explicații detaliate. Iar pozele care m-au impresionat cel mai mult au fost: cea care arată doua exemple de comunicare între maimuțe și cea cu locuința – grota și portretele preistorice…

Cartea de față nu este o doar carte de știință. Ea pare să surprindă un proces – procesul cunoașterii iar denumirea „Explorări în enigmatic” vine de la faptul că explică și explorează cele mai mari enigme ale pământului, dezbătând intens și povestind fapte reale, uneori chiar spunând lucrurilor pe nume.

Citind această carte, am descoperit informații care mă vor ajuta la biologie, informatică, istorie, chimie, religie… și de aceea o recomand cu drag.

O altă carte despre care vreau să vă povestesc se numește „Divina Comedie”, scrisă de Dante Alighieri, povestită pentru copii de Corina Anton, cu ilustrații realizate de Mihail Coșulețu, apărută la editura Humanitas, Colecția Humanitas Junior, în anul 2021. 

Autorul cărții povestește călătoria sa imaginară în Infern, Purgatoriu și Paradis alături de Virgil, un poet latin și autorul celebrei Eneida. Virgil a fost trimis ca și călăuză lui Dante, pentru a-i arăta ce se află după viața pământească și pentru a-l ajuta să o vadă pe Beatrice, femeia de care Dante era îndrăgostit de la vârsta de nouă ani și care era… în Paradis… Această călătorie este un mijloc de autocunoaștere atât pentru cititori cât și pentru autorul însuși.

Mi-a plăcut în mod special faptul că se aflau în povestire multe învățături de viață și pilde, pe care le-am aflat împreună cu Dante (apropo, îl chema pe numele sau întreg Dante Alighieri, tot poet) în timp ce mergea prin Infern și Purgatoriu. El îi întreba pe cei care îi ieșeau în cale ce au făcut rău de au ajuns acolo, iar aceștia îi povesteau și câteodată îi dădeau sfaturi… M-a impresionat un gând al lui Dante, despre nedreptatea și răul ce și-l fac oamenii: „Uite și la Florența mea. Când i se oferă o funcție, orice om ar sta mai întâi să se gândească dacă va face față răspunderii, doar concetățenii mei o înhață pe loc, pentru că abia așteaptă să ajungă la putere. Azi fac o lege, mâine o schimbă. Azi îi dau jos pe unii, mâine îi pun la loc. Orice dojană le intră pe o ureche și le iese pe cealaltă. Dacă ar avea un dram de minte, zbuciumații aceștia și-ar da seama că se aseamănă cu un bolnav care își caută alinare zvârcolindu-se pe o parte și pe alta.”

Această carte are și ilustrații. Par să fie pictate, de fapt nu mi-am putut da seama dacă sunt făcute manual sau cu ajutorul unui program pe computer… În fine, ilustrațiile au culori vii și sunt expresive, chiar îmi plac pentru că nu sunt întotdeauna clare, în sensul că au mai puține detalii, dar sunt totuși frumoase.

O carte pe gustul meu, calmă… din care am putut trage învățături reale, v-o recomand!

Pe data viitoare!”

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *