Îmi place să citesc în librării. Încep prin a auzi muzica și murmurul general pentru ca în câteva minute totul să se estompeze pe măsură ce pătrund în poveste. La fel s-a întâmplat și cu prima carte pe care vi-o propun astăzi.
„Cartea despre Pluto”, scrisă de R.J. Palacio, tradusă din engleză de Iulia Arsintescu, apărută editura Arthur, colectia Smart Blue, în 2018.
Povestea se desfășoară practic concomitent cu cea din cartea “Minunea” (al cărui personaj principal este August Pullman, un copil cu o boală genetică foarte rară) cu care se și întrepătrunde, doar că întâmplările sunt văzute prin ochii celui mai bun prieten al lui Auggie, Christopher Blake. Acesta este un băiat obișnuit, care încearcă să se descurce cu școala și lecțiile de muzică și totodată să îi fie un prieten bun lui August.
În timpul lecturii parcă m-am „pierdut” în poveste, atent numai la ce se petrecea în carte și simțind emoții alături de personaje, de exemplu l-am compătimit pe stăpânul câinelui Daisy și m-am bucurat pentru Chris când a fost invitat în trupa unor adolescenți prietenoși.
Sunteți probabil curioși să aflați de ce se numește „Cartea lui Pluto”. Ei bine, denumirea vine de la Pluto, planeta pitica pe care Auggie și Chris își imaginează că desfășoară misiuni spațiale și se joacă împreună.
Ceea ce mi-a plăcut îndeosebi la carte este faptul că povestea este descrisă în așa fel încât pare cât se poate de reală, deoarece nu simt acel iz de poveste care câteodată chiar strică.
Singurul lucru care nu mi-a plăcut este faptul că povestea este scurtă.
O carte pe care o recomand tuturor.
O altă carte pe care am citit-o și care m-a impresionat se numește „Răstignit printre cruci”, scrisă de Vasile Lupasc, apărută la editura Basarabilor, în anul 2009.
Povestea este bazată pe viața lui Vlad Țepeș, zis și Draculea sau Dracul, și împletește elemente de tragedie, de umor și evenimente care reflectă realitatea. Cartea m-a ajutat sa îmi formez o imagine mai clară asupra a cine a fost Vlad Voda ca și domnitor sau om : un individ viclean, inteligent, care a suferit mult (el a fost prizonier al turcilor pe când era copil).
M-au impresionat în mod deosebit bătălia și războiul pe care le-a purtat Vlad Țepeș împotriva sultanului Mahomed pentru a-și apară țara, și cu câtă viclenie și-a terminat adversarii și i-a înspăimântat, chiar terorizat, prin semnele sinistre pe care acesta le-a lăsat în drum: oameni trași în țeapă, baba cea cu râsul incontrolabil, capetele… tăiate pe farfurii și falsul mers al lui Vodă pe apă. Aceste „semne” nu au făcut decât să trezească superstițiile turcilor și să-i înspăimante și mai tare.
Aceasta carte, după părerea mea, este awesome, iar finalul ei m-a determinat să mă documentez puțin mai mult despre… relațiile dintre Matei Corvin și Vlad Țepeș. V-o recomand cu căldură pentru că vă poate ajuta mult la istorie (conține evenimente reale) și alungă plictiseala.
Spoiler alert!
Stroe și Ler s-au întors în Valahia, după mult timp petrecut în Turcia. Aici se întâlnesc într-un final cu Vlăduț. Cei trei și alți doi tovarăși se vor duce la Iancu Corvin iar acesta îi va oferi lui Vlad titlul de general al armatelor sale din sud.
Sub comanda acestuia, trupele devin mai organizate și mai pricepute. Între timp, turcii sunt pe cale să atace Constantinopolul iar Vlad este aproape singurul din Europa care va sări în ajutorul grecilor…
Vlad devine domnitorul Valahiei și se ocupă de boierii foarte haini, care au încercat chiar să-l omoare pentru că-l vedeau ca pe un pericol. Începe să fie aspru, punând pedepse celor leneși și hoților. Dă de lucru sărmanilor.
Vlad nu mai plătește birul pus de turci de aproape trei ani! Aceștia trimit solie către vodă însă solii nu se mai întorc niciodată. Mahomed pornește război împotriva Valahiei iar Vlad respinge cu ușurință atac după atac. Continuarea în carte! 🙂
Pe data viitoare!
