Recenzia lui Ioan

Sunt Ioan și, între timp, am împlinit 12 ani 😉 .  Iubesc lectura și arta. De obicei citesc cărți științifice sau romane. Am participat la diferite ateliere organizate de biblioteci și mi se pare că citesc dintotdeauna – îmi aduc aminte că, în clasa a I-a, colegii chiar mă rugau să le citesc dintr-o revista adusă de ei…

Cărțile mă ajută să mă relaxez și să mă scufund într-o lume diferită. Când încep să citesc o carte, simt un fior de nerăbdare să descopăr noi și noi aventuri pe care urmează să le petrec cu personajele, iar când termin una simt un „gol” în suflet și o dezamăgire că… asta a fost tot.

În rest, particip la concursuri de desen, mă ocup de școală și ascult muzică sau mă uit la filme.

Astăzi vreau să vă povestesc despre cartea „Școala Robinsonilor”, scrisă de Jules Verne, tradusă de Moisin Ana-Maria, Poatcă Amalia și apărută la editura Adevarul Holding, în anul 2010.

Romanul amintește de cartea lui Daniel Defoe, „Robinson Crusoe”, atât în privința titlului cât și a poveștii în sine. Godfrey, un tânăr foarte bogat, este pe cale să se căsătorească – dar decide mai întâi să călătoreasca (vă place rima?) în căutare de adventură. Pornește pe mare, dar vaporul se scufundă iar el și un profesor aiurit de dans sunt singurii supraviețuitori. Godfrey descoperă că ei doi se află pe o insulă… și așa începe povestea supravietuirii a doi bărbați singuri, fără adăpost și în căutare de surse de hrană pe o insulă vastă.

Ceea ce, în opinia mea, face ca această poveste să fie una deosebită este faptul că autorul explică în detaliu ce fac naufragiații pentru a supraviețui – inventivitatea și curajul, totodată, de care aceștia dau dovadă – și, în același timp,  prezintă speciile de animale care trăiesc pe insulă – astfel încât cititorul învață mai mult decât cuvinte noi prin citirea acestei cărți.

Pe scurt, cartea poate ajuta pe viitor, atât în privința vocabularului bogat cât și a informațiilor despre natură.

O altă carte pe care am citit-o zilele acestea se numește „Povești pentru băieți care au curajul să fie altfel”, scrisă de Ben Brooks, ilustrată de Quinton Winter, tradusă din limba engleză de Justina Bandol, editura Litera, 2018, colecția Litera Mică.

Această carte prezintă realizările din diferite domenii ale unor bărbați și băieți.. Poveștile sunt inspirate din viața reală a unor oameni care au îndrăznit să “iasa din tipar”. Una dintre poveștile mele preferate este cea a lui Mohed Altrad, care s-a născut într-un trib nomad care străbătea deșertul sirian. Mohed își dorea mult să meargă la școală, dar fiind păstor și, deci, sărac, nu putea să facă acest lucru. Totuși, mergea pe ascuns la școală până când a ajuns la facultate în Franța. A învățat limba și a reușit să termine facultatea cu diplomă; s-a angajat, a făcut multă vreme economii și, în cele din urmă, a cumpărat o firmă în pragul falimentului, pe care pus-o pe picioare și care are, în prezent, peste un milion de clienți într-o sută de țări. 

O altă poveste care mi-a plăcut este cea a lui Stephen Hawking, care era pasionat de matematică și univers. Chiar dacă la vârsta de 21 de ani a fost diagnosticat cu o boală care l-a țintuit într-un scaun cu rotile și care nu l-a lăsat să mai vorbească (decât cu ajutorul unui computer), acesta a continuat să studieze universul și a mai trăit cincizeci de ani cu această boală – timp în care a scris cartea “Scurtă istorie a timpului”, care a ajutat la înțelegerea obiectelor mai “ciudate” ale universului (găurile negre, Big-Bangul) de către alți oameni de știință sau simpli cititori pasionati.

Fontul cărții este drăguț și totuși serios, iar ilustrațiile sunt detaliate, creative și le găsim la fiecare poveste. 

O carte potrivită pentru a fi citită în momentele mai grele ale vieții, deoarece este relaxantă  și inspiră, totodată. Pare să transmită îndemnul : dacă viața este grea, nu te îngrijora, ci caută să fii fericit! Contezi. Dacă cazi, ridica-te, pentru că poți face multe lucruri bune din nimic, după cum ne arată oamenii din aceste povestiri, care au avut piedici gigantice și nu s-au lăsat până nu au reușit ce și-au pus în minte. Important este să ai voință și să crezi că ești capabil de a face lucruri extraordinare.

P.S. Pe data viitoare.

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: