Cartea de astăzi se numește „Ceva ce nu s-a mai văzut”, este scrisă și ilustrată de Ashley Spires, tradusă de Vlad Zografi și apărută la editura Arthur, colecția Vlad și Cartea cu Genius. Vârsta recomandată pe site-ul editurii este de 3+ ani.
Citind această carte, ne-am jucat cu povestea, completând-o după voia inimii, ne-am inițiat în activități tehnice și am privit o altă dimensiune a copilăriei.
Personajele principale sunt o fetiță „ca oricare alta” (nu se precizează numele acesteia) și asistentul ei, un cățel.
Pe copertă putem observa personajele principale cum transportă planuri, creioane, unelte și materiale, așa cum stă bine unor inventatori. Pentru că da, fetița și asistentul ei sunt inventatori.
Există o paralelă acolo, între două ilustrații aflate, una, la început, și cealaltă, la sfârșitul poveștii: momentul în care fetiței ii vine ideea strălucită și cel în care reușește să construiască „exact ce-și dorea”. Iar numitorul comun este cățelul, „cel mai bun prieten din întreaga lume”. Pentru a putea fi împreună cu el, fetița inventează „ceva ce nu s-a mai văzut”. Iar acest lucru este sugerat exclusiv prin ilustrații.
Ilustrațiile nu numai că adaugă, astfel, informații noi la textul povești, dar și creează posibilitatea cititorului de a intervenii în poveste, cu propriile cuvinte, ca într-o carte fără cuvinte.
Aici am putea adăuga că cei doi prieteni crează lucruri noi, nu îmbunătățesc un model mai vechi, deci sunt într-o fază anterioară perfecționismului fără a-l exclude. „Privesc amândoi îndelung, cercetează. E ușor înclinat spre stânga și puțin mai greu decât trebuia. Și la culoare ar mai fi de muncit. Dar este exact ce-și dorea fetița!”
Aventura celor doi atrage admiratori, care, deși „nu pricep nimic” sau „nu pot vedea lucrul NEMAIVAZUT pe care-l are ea în mine”, găsesc, în schimb, lucruri utile printre toate lucrurile „greșite” pe care fetița le face în încercarea de a-și realiza invenția.
Iar, după o plimbare bună (atunci când fetița este trasă, la propriu, de lesă, de către asistentul și, totodată, cel mai bun prietenul al ei), după observarea lucrurilor frumoase din jur și o prăjitură, inventatoarea însăși este pregătită să aibă o nouă perspectivă. Ea observă că „unele părți ale lucrurilor greșite sunt de fapt chiar bune”.
„Ceva ce nu s-a mai văzut” se concentrează pe modul în care copilul singur planifică, execută, depășește obstacole, la fel ca în cartea „Cum să prinzi o stea”, și spre deosebire de povestea „Tortul de clătite”.
În „Tortul de clătite”, autorul creează o lume în care copilul se poate simți în siguranță: capriciile sale sunt primite cu îngăduință, iar copilul poate vedea cum obstacolele sunt depășite întotdeauna. Copilul are un model.
„Cum să prinzi o stea”, pe de altă parte, se focusează, la fel ca și „Ceva ce nu s-a mai văzut”, pe resursele interioare ale copilului. Autorul ne spune ce-și dorește băiatul, ce visează și, în general, ce gândește și cum perseverează acesta. În schimb, emoțiile sunt sugerate dintr-o singură tușă – linia gurii.
În schimb, scriitoarea și ilustratoarea Ashley Spires împletește abil o înșiruire ritmată de operațiuni tehnice cu o descriere expresivă a proceselor interioare ale fetei; cele două dimensiuni sunt creionate cu acuratețe iar desfășurarea lor concomitentă este percepută ca fiind cât se poate de firească.
Credit poză https://www.ashleyspires.com/
Urmărim, astfel, trecerea de la entuziasmul ideii și încrederea absolută în propria persoană la confruntarea cu dificultățile punerii în aplicare, cu frustările aferente, cu creșterea în intensitate a acestora, transformarea lor în furie, dezamăgire, oboseală, pentru ca apoi să intervină schimbarea de perspectivă și, în final, concluzia.
Alte elemente de originalitate pe care le aduce povestea : unu, nu există nimic magic, mai mult, nu se întâmplă nimic neobișnuit, nimic nemaipomenit sau misterios; doi, personajul principal este o fată, o fată „ca oricare alta”, o fată cu înclinații tehnice.
„Ceva ce nu s-a mai văzut” poate fi despre abilitățile de inventator ale unei fete, despre prietenie, despre managementul frustrării, despre cum eșecurile aduc valoare, despre perseverență sau despre încrederea copiilor noștri în ei înșiși. Cum spuneam, această poveste prezintă un alt aspect al copilăriei și ce bine că o putem alătura altor povești pentru ca cititorul să poată întrezări, în oglinda lor, propria sa complexitate.
Ashley Spires este o autoare și ilustratoare canadiană de cărți pentru copii. Printre cărțile sale se numără seria de romane grafice Binky the Space Cat, cărțile Small Saul, Fairy Science și Ceva ce nu s-a mai văzut.
Cartea Ceva ce nu s-a mai văzut a fost adaptată într-un scurtmetraj animat de 22 de minute regizat de Arna Selznick, cu narațiune de Whoopi Goldberg și interpretare vocală de Lilly Bartlam și Alison Pill.
