Trăim în cel mai bun moment din istorie

Evenimentul „Luna povestitorului” desfășurat la Clubul de lectură pentru copii BiebRO se apropie de sfârșit, nu înainte, însă, de a o întâlni și de a sta de vorbă cu ilustratoarea Oana Ispir. Vorbind despre sine, invitata noastră spune că este un artist freelancer, care ilustrează cărți pentru copii și care creează jucării și tot felul de povești. Oana Ispir a studiat grafica la Liceul de Arte „Sigismund Toduță” din Deva și la Universitatea Națională de Arte din București.

Simona Popa : Mulțumesc, Oana Ispir, că ați acceptat invitația de a participa la evenimentul „Luna Povestitorului” și de a citi o carte ilustrată de dvs.. Cartea pe care ați ales-o este „Anatol și Gregor la aeroport”. Spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre ce a presupus lucrul la această poveste?

Oana Ispir : “Anatol și Gregor la aeroport” de Lavinia Braniște a fost inițial o povestire cu o mică ilustrație în “Ghidul pozneț de cultură” ulterior dezvoltată în format picturebook de editura Vlad și Cartea cu Genius (Grup editorial Art). Sunt o admiratoare a Laviniei, îmi este cumva ușor să empatizez cu lumea cărților ei deci m-am bălăcit în poveste ca la mine acasă. Am călătorit cu avionul prima dată după facultate, aveam deci amintiri destul de recente despre nerăbdare, curiozitate amestecată cu teamă în contextul agitației aeroportului. Și mi s-a părut tare comică ideea de a amesteca oameni cu animale, ca și cum ar coexista lumea poveștilor cu lumea reală.

Simona Popa :  Anul acesta o ilustrație creată de dvs. pentru cartea „Cercul”, scrisă de Mihaela Coșescu, s-a regăsit pe lista scurtă a lucrărilor selectate de Bologna Children’s Book Fair. Ce ne puteți spune despre ilustrațiile din această carte?

Oana Ispir : Cartea „Cercul”, scrisă și publicată de Mihaela Coșescu, este o poveste despre un părinte plecat la muncă în altă țară și dorul ce se întinde între membrii familiei despărțite. Am avut multă libertate de interpretare și de alegere a tehnicii și am ales să desenez în grafit pe hârtie cu adăugarea ulterioară a culorii digital. Îmi place genul acesta de combinare a texturilor naturale și spontane cu controlul fin dat de prelucrarea digitală.

Simona Popa :   La ce proiect lucrați acum și despre ce este vorba?

Oana Ispir : Ca o coincidență acum lucrez tot la un text al Laviniei, dar fiind foarte la început încă nu pot povesti mai multe.

Simona Popa : În ce moment ați știut că vreți să fiți ilustratoare de cărți pentru copii?

Oana Ispir : Am urmat cursurile secției de grafică la UNARTE, ilustrația de carte e una dintre direcțiile secției, alături de grafică de șevalet sau alte ramuri ale ilustrației. Până în acel moment am desenat fără a dezvolta o direcție anume. Am știut însă mereu că voi avea o meserie legată de artă, uneori glumesc că nici nu am avut de ales fiind la arte din clasa întâi. 

Simona Popa :   Cum începe ilustrația pentru o carte? Cu indicațiile scriitorului, cu emoția ilustratorului apărută ca urmare a citirii textului sau cu ceva mai prozaic cum ar fi culegerea de date exacte despre personaje, peisaje etc.?

Oana Ispir : Probabil că la fiecare ilustrator începe diferit. Eu încerc să obțin câteva senzații din prima citire a textului, le notez la fiecare spread și încerc să mă țin de ele ca țintă de transmis. Apoi fac un set de schițe mici cu toate paginile cărții pentru a avea o privire de ansamblu a desfășurării. Ca documentare cel mai des apelez la caietele mele de schițe, fotografii și amintiri personale, desigur dacă nu sunt cerințe specifice.

Simona Popa : Dacă ar fi să transmiteți un mesaj copiiilor, în calitate de povestitoare-ilustratoare, ce le-ați spune?

Oana Ispir : Le-aș spune că dacă le plac poveștile și ilustrațiile trăim în cel mai bun moment din istorie în care să faci asta și ca adult. Comunicarea prin povești și imagini se întinde acum dincolo de cărți, jocuri, filme sau videoclipuri spre orice domeniu care vrea să comunice un mesaj clar într-un limbaj universal.