Continuăm mini-seria de interviuri dedicate participanților la evenimentul „Luna povestitorului” desfășurat de Clubul de lectură pentru copii BiebRO în colaborare cu Cărți pentru Matei.
Astăzi stăm de vorbă cu Maia Vida-Rațiu, povestitoarea-scriitoare. Maia este membră a trupei de teatru „Hop și noi” și a corului pentru copii al Operei Naționale Cluj-Napoca, este elevă în clasa a VI-a și autoare a mai multor povești publicate în revista Fabulafia. Poartă tot timpul cu ea cel puțin un carnețel și, mai nou, ia lecții de flaut.
Simona Popa: Mulțumesc Maia că ai acceptat invitația de a participa la evenimentul „Luna Povestitorului” și de a citi două povești scrise de tine. Ne poți spune câteva cuvinte despre aceste povești?
Maia Vida-Rațiu: Pentru evenimentul „Luna Povestitorului” am ales să citesc două povești dragi mie, „Octav și literele” și „Dorul”, publicate în numerele 10 și 12 ale revistei „Fabulafia”.
Simona Popa: De ce ai ales aceste două povești? Ai scris și altele, nu?
Maia Vida-Rațiu: Îmi place foarte mult să născocesc povești, așa că o fac mai tot timpul.
Până în prezent, cinci dintre textele mele în limba română și unul în limba engleză au fost publicate în revista „Fabulafia”.
Pe „Octav și literele” l-am ales deoarece, după părerea mea, are același scop ca și un club de lectură: ne amintește cât de importante și minunate sunt momentele în care copiilor li se citește cu voce tare. Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea „mică”, de exemplu, se leagă de după-amiezile în care beam cacao caldă și citeam împreună cu mami!
Iar prin „Dorul” vreau să scot în evidență faptul că orice, oricât de mic sau mare, poate suferi dacă nu e îngrijit. În plus, dorul de ceva sau de cineva ne poate afecta mai mult decât credem. Sunt sentimente pe care le trăim cu toții în perioada aceasta, deci e o ocazie bună să vorbim despre ele.
Simona Popa: Lucrezi acum la o nouă poveste? Ne poți spune ceva despre ea?
Maia Vida-Rațiu: Da, lucrez la o poveste cu niște personaje tare năzdrăvane, pe care le veți descoperi și voi în viitorul apropiat. Pe lângă asta, ajustez și traduc în engleză o parte dintre poveștile mele, care sper să fie publicate, până la finalul anului, într-un volum bilingv, la editura „Fabulafia”.
Simona Popa: De unde te inspiri pentru poveștile tale?
Maia Vida-Ratiu: După părerea mea, ideile vin la fiecare dintre noi, trebuie doar să avem răbdare cu ele și să le acordăm timp pentru a le dezvolta și transforma în ceva captivant. Mie îmi place să observ cu atenție tot ce întâmplă în jurul meu, motiv pentru care, în aproape toate poveștile mele, prefer să dau voce inanimatelor și animăluțelor. Mi se pare nedrept faptul că ele nu se pot exprima, deși sunt convinsă că au foarte multe să ne transmită.
Simona Popa: Ai un ritual anume pentru a scrie povești?
Maia Vida-Rațiu: Când încă nu știam să citesc, mă înregistram cu o cameră video, iar povestea se năștea pe măsură ce vorbeam. De fapt, primele mele povești le-am scris pornind chiar de la acele filmulețe. Acum, mă asigur că am ceva de scris în geantă pe oriunde merg, iar când ajung acasă, notez ideile și într-un jurnal. Cel mai distractiv mi se pare să caut nume pentru personajele mele, deci era obligatoriu să păstrez un carnețel și în acest scop.
Povestea în sine o scriu, de obicei, repede. Ceea ce urmează după, adică finisarea și ajustarea ei, sunt etapele cele mai dificile. Mi s-a întâmplat și ca povestea să ia o cu totul altă turnură până când am fost mulțumită de text. Sunt conștientă că la un text se poate lucra la nesfârșit, însă în momentul în care eu cred că acesta e terminat simt o bucurie imensă.
Simona Popa: Dacă ar fi să transmiți un mesaj copiiilor, în calitate de povestitor, ce le-ai spune?
Maia Vida-Rațiu: I-aș sfătui pe toți copiii să-și facă din cuvinte, prietene de nădejde, să se joace neîncetat cu ele și să le prețuiască. Iar ele îi vor răsplăti pe măsură!
