Duminică, 17 noiembrie, urcam rapid scările bibliotecii. Urma să particip la inaugurarea primei Biblioteci Românești din Olanda, găzduită de Openbare Bibliotheek Amsterdam Oosterdok în cadrul proiectului Huis van Alle Talen. Știam unde îi voi găsi pe ceilalți. Știam cum ajung acolo. Cu totul altfel a fost când am urcat, pentru prima oară, scările acestei clădiri – erau primele mele zile în Olanda și trăiam un sentiment puternic de irealitate.
În acest loc, cu doar trei luni în urmă, o cunoșteam pe Cătălina Negru, fondator și director general al Fundației Rompro – Români pentru Români Olanda. Vorbeam despre proiect, despre noi, despre cărți. Vizitam loja Bibliotecii Românești Olanda. De fiecare dată când pomenea de ea, se lumina la față precum un copil în fața unui pom de Crăciun. Cu luminița asta în ochi a adunat cărți, a găsit spațiu, a strâns oameni în jurul proiectului. Cătălina Negru este omul care a pornit totul.
A doua întâlnire, tot la OBA Oosterdok, a fost cu Simona Duicu. Aducea cărțile pe care le citise, cărți care urmau să facă parte din colecție, cărți care urmau să fie puse deoparte. Pentru selecționarea cărților care se pot găsi acum în bibliotecă, a fost necesar ca cineva să citească integral sau măcar parțial fiecare carte donată. Simona cunoaște aceste cărți, le-a clasificat, descris, cărat, depozitat, donat.
Simona Duicu, curator și coordonator al proiectului pe parte de cărți pentru adulți, voluntar prin excelență, este de asemenea și unul dintre organizatorii lansărilor de carte „Orbi” și „Privind înăuntru” ale autoarei Petronela Rotar, Editura Herg Benet, care au avut loc în Amsterdam, în 2017 respectiv 2018.
Apoi am cunoscut-o personal și pe Maria Dicieanu, într-un sfârșit de concediu pe care și-l petrecuse în întâlniri cu edituri, ridicând sau cumpărând cărți pentru adulți și copii. Îmi amintesc mirosul de carte nouă, culorile proaspete și numărul impresionant de cărți – pentru noi, la acel moment – cu care era înconjurată.
Maria Dicieanu este curator și coordonator al proiectului pe parte de cărți pentru copii. Mai multe despre cine este și ce face Maria puteți citi aici.
Mai sunt, deasemenea, în ordinea în care i-am cunoscut, Raluca, Luiza, Diana, Cristina, Mădălina, Anca, Dana – toți voluntari entuziaști.
Inaugurarea de duminică încheie prima etapă importantă a proiectului de carte românească, acesta fiind departe de a fi finalizat – următorul obiectiv al organizatorilor este să strângă, în cadrul bibliotecii, 500 de cărți – iar donațiile de carte și nu numai sunt binevenite.
Pe 17 noiembrie, la OBA Oosterdok, a fost despre implicare, comunitate, identitate. Evenimentul, prezentat și moderat de Claudia Marcu, a inclus prezentarea proiectului și a echipei, discuții despre „Biblioteca pentru expați: trecut și prezent” cu Jan Willem Bos (traducător și consultant al colecției), Maria Dicieanu și Liana Șerbescu, moment muzical cu Mariana Preda precum și o lansare de carte – „Eroi pătați” de Cornelia Golna, Editura Eikon, 2019.
Pentru copii, profesori de la Școala Românească din Amsterdam au organizat o vizită la Casa șoriceilor (Het muizenhuis), lectură din cartea „Spune-mi o poveste cu pisici” – care poate fi găsită acum și la bibliotecă -precum și un atelier.
În prezent, pe rafturile lojei secției de carte românească, situată la etajul doi, se află peste 200 de cărți pentru adulți. În colecție, pot fi găsite atât cărți clasice cât și contemporane, ficțiune și nonficțiune, cărți despre România – majoritatea în limba română, câteva și în alte limbi.
Cărțile pentru copii sunt și ele, la rândul lor, bine reprezentate, în număr de 40 de cărți deocamdată (la cât mai multe sperăm). Astfel, la nivelul -1, pot fi găsite cărți ale unor autori precum Adina Rosetti, Alina Purcaru, Dan Ungureanu, Eugène Ionesco, Florin Bican, Ana Blandiana, George Topârceanu, Grigore Vieru, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Iulia Iordan, Marin Sorescu, Gellu Naum, Matei Vișniec, Mircea Stanciu, Nina Cassian, Victoria Pătrașcu, Cristina Andone și alții.
Nu puteam încheia articolul, fără câteva rânduri dedicate copiilor – copii care au făcut posibil acest eveniment și copii pentru care se organizează astfel de evenimente.
Irina este o fetiță de cinci ani, bălaie, căreia îi plac toate culorile de pe bluza ei fără mâneci și care mi le poate spune în olandeză, engleză sau română. Ea este viitorul cititor abonat al secției de carte românească pentru copii.
Maria este o fetiță căreia îi plac bibliotecile. Spune despre ea că a prins greu dragoste de cărți dar când a făcut-o nu s-a mai oprit din citit; îi place să-și plimbe degetele peste coperțile de carte și să știe locul fiecăreia. Pot spune că, și ca adult acum, Mariei Dicieanu îi plac în continuare aceleași lucruri: bibliotecile – pe care le ridică acolo unde nu sunt sau le completează pe cele existente -, cărțile pentru copii care au capacitatea de a atrage și adulții și, nu în ultimul rând, îi place să facă lucrurile cu pasiune și convinsă de calitatea lor.
Matei, 3 ani, îți explică de ce motanul Findus are o perdea legată de coadă și de ce moș Pettson, vrând să se ducă la magazin, s-a strecurat prin gura de aerisire din acoperiș și a coborât în șopron. Iar atunci când primește privirea „ucigașă” pentru că prânzul/cina/micul dejun durează iar „ore”, își continuă masa povestindu-și în detaliu ce a făcut mâine (lucrăm la înțelegerea timpului) ultimul lui personaj. Cărțile și cuvintele sunt jucăriile lui preferate. Acum le vom găsi mai aproape.
Buna ziua
Este trist si revoltator sa constati cat de limitata este viziunea de ” cultura” a doamnelor ” curatoare” ( ce va place acest cuvant!!) de la Rompro.
Va mandriti cu cartile pe care le-ati afunat din donatii si nu cumparate din banii pe care-i primiti din Romania de la Ministerul de Externe,dar nu ati pus pe raft nici 1( una) carte a celui msi mare scriitor roman,Mihail Sadoveanu.Macar ptr copii acea superba povestire ” Dumbrava mimunata”. Trista contatare.
Bună Mircea,
Mă numesc Maria Dicieanu, sunt coordonatorul Bibliotecii Românești Olanda și unul dintre curatori. Da, îmi place să folosesc termenul “curator”, care și în limba română este tot mai des folosit cu sensul din alte limbi, și tot mai puțin cu sensul definit de DEX, pentru că explică destul de clar și elegant cu ce mă ocup. Din păcate nu lucrez la bibliotecă pentru a mă putea numi “bibliotecar” și nici “îngrijitor de colecție” sau”selecționer de cărți” nu mi s-au părut denumiri mai potrivite. Dacă știți un termen mai bun, vă rugăm, spune-ne! Nouă pur și simplu nu ne-a trecut prin minte altceva.
Referitor la afirmațiile legate de Rompro, cred că este bine de precizat că la începutul proiectului doar Cătălina Negru făcea parte din această fundație. Eu și Simona Duicu, nu. Cătălina ne-a contactat pentru că știa de pasiunile noastre legate de cărți, Simona organizând în Olanda lansări de carte ale unor autori români, iar eu, în calitate de inițiator al variantei românești pentru Kinderboekenweek ( Săptămâna Cărții pentru Copii). Au mai fost contactate și alte persoane dar care, din lipsă de timp, ne-au ajutat în principal doar cu sfaturi și sugestii. Povestesc lucrurile acestea pentru că mi se pare important de știut că Rompro nu a ținut cu dinții de acest proiect. Cătălina ar fi putut foarte bine să coopteze curatori (;)) și coordonatori dintre doamnele, domnii sau tinerii din Rompro. A ales în schimb să atragă în proiect oameni care aveau deja o afinitate cu domeniu literar, chiar dacă nu erau, la momentul respectiv, membri Rompro. Un merit deosebit al Cătălinei, după părerea mea.
Legat de fonduri, din păcate acest proiect chiar nu a primit fonduri de la niciun minister românesc. Am aplicat pentru fonduri la Ministerul Românilor de Pretutindeni, dar aplicația a fost respinsă: http://www.mprp.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/10/Proiecte-respinse-Diaspora.pdf
Este adevărat, Rompro a avut un alt proiect cu finanțare aprobată: Școala Românească Amsterdam. Este însă suficient să vă aruncați un ochi pe documentația necesară unui asemenea proiect (http://www.mprp.gov.ro/web/documente-necesare-depunerii-de-proiecte/) ca să înțelegeți că banii nu pot fi migrați de la un proiect la altul și folosiți în alte scopuri decât cele declarate. Sau, nu știu, noi nu ne pricepem să facem astfel de învârteli și, spre deosebire de alte lucruri pe care nu le cunoaștem, pe acestea nici nu vrem să le învățăm.
Legat de Sadoveanu și de absența lui. Proiectul nostru a avut, și are în continuare, două modalități principale de a obține cărțile: selectând donațiile de la comunitate și solicitând niște cărți particulare pe baza unui “wishlist” (din nou, îmi asum această terminologie improprie la care am optat de acestă dată din dorința de a simplifica lucrurile). Pe această listă care a circulat nu l-am inclus pe Sadoveanu, și pe mulți alți autori clasici, pentru că ne-am așteptat și ne așteptăm să îi regăsim printre cărțile pe care oamenii ni le aduc spre sortare. Deci nu a avut sens să cerem bani sau să solicităm cumpărarea de cărți care oricum se regăsesc în multe biblioteci și cu care mai mult ca sigur ne vom întâlni mai devreme sau mai târziu. Și tot pentru că vorbim de autori foarte cunoscuți, citiți și studiați teoretic de oricine a făcut școala în România (ceea ce cred că se aplică pentru mai mult de 80% din românii din Olanda), nu i-am considerat o prioritate pentru bibliotecă. Pentru că oamenii ar trebui să îi cunoască deja, ca să nu mai vorbesc că ar fi trebuit să le aibe cărțile acasă. Ori noi la bibliotecă am încercat să aducem cărți de care oamenii nu știau, sau nu au avut posibilitatea să le cumpere, cărți publicate sau reeditate în ultimii ani, cu autori mai noi, sau cărți de copii cu ilustrații deosebite. Nu ne-am propus să strângem cele mai bune 600 de cărți din literatura română, deci absența unui autor și prezența altuia nu înseamnă mai nimic. Noi pur și simplu ne-am gândit la cărți pe care oamenii nu le-au citit și pe care și-ar dori să le citească. Acesta este motivul principal pentru care mulți autori canonici (a căror operă se studiază în generală și liceu) lipsesc, sau sunt prezenți de regulă traduși în alte limbi.
La secțiunea de copii lucrurile sunt și mai triste pentru că avem spațiu pentru doar 50 de cărți. Nu-i desconsideră nimeni pe Creangă sau Petre Ispirescu sau Sadoveanu, dar am ales autori mai noi ale căror titluri e mai puțin probabil să se regăsească deja în bibliotecile personale. Am încercat să gândim și practic: dacă din 50 de cărți 25 le ai deja acasă și 20 nu sunt potrivite vârstei copiulului tău, nu îți vei face abonament și nu te vei deranja pentru cele 5 cărți care mai rămân.
În încheiere, dacă aveți o ediție în stare foarte bună (de preferință cartonată) cu opera lui Sadoveanu pe care doriți să o donați bibliotecii pentru categoria de adulți, ne puteți trimite un email la books@rompro.nl. Să știți că nu o vom respinge decât dacă nu îndeplinește condițiile tehnice. Dacă nu aveți o astfel de carte dar vă doriți să existe o carte de Sadoveanu în colecția noastră, puteți face o donație aici: https://rompro.nl/implica-te/donator/ cu mețiunea “pentru Biblioteca Românească Olanda, pentru cărți de Mihail Sadoveanu”. Și vă asigur că le voi cumpăra personal și vor fi duse cu prima tranșă nouă de cărți la bibliotecă.
Toate cele bune,
Maria