Muzicanții din Bremen – un basm despre schimbare

Muzicanții din Bremen este un basm cules, prelucrat și publicat de către frații Grimm în secolul al XIX-lea. Prezenta interpretare se bazează pe traducerea Vioricăi S. Constantinescu în ediția integrală a Poveștilor Fraților Grimm, Editura Polirom, 2013.

Trebuie să spun că acest basm a generat inițial o dilemă la care nu am știut cum să răspund. Deși eram în posesia unei cărți frumos ilustrate, cu o variantă adaptată a basmului, editată de Editura Intaglio, am decis să fac cartea cadou. Asta pentru că nu găseam nici o modalitate de a-l însoți pe copilul meu în experiența descoperirii că sunt animale maltratate sau omorâte de către stăpânii lor – întâmplări-premize despre care basmul pomenește. Îmi dădeam seama că mesajul poveștii nu se oprește acolo, cu toate astea eu acolo mă blocasem.

Mai târziu, după ce am creat acest blog, am achiziționat din nou cartea frumos ilustrată, cu textul adaptat, știind că este foarte importantă chiar și numai pentru faptul că neînțelegerea basmului și respingerea lui au constituit un factor determinant al motivației mele de a încerca să înțeleg, să interpretez cărțile pentru Matei. Abia când am început să lucrez la acest articol, am realizat cât de valoroasă este într-adevăr povestea. Recomand totuși varianta completă, mai ales că nu este foarte mare, pentru a putea descifra (părinții) respectiv a primi la nivel inconștient tot mesajul (copii).

Mie, acum, basmul îmi spune așa:

Un măgar „la capătul puterilor”, un câine „bătrân”, o pisică „neputinciosă” și un cocoș resemnat, nemulțumiți de starea lor, fug de acasă și pornesc spre Bremen unde vor să devină muzicanți. Pentru că drumul este lung, trebuie să înnopteze într-o pădure. Când cocoșul zărește o lumină, pornesc cu toții într-acolo și descoperă o casă în care se ospătau hoții. Se hotărăsc să-i alunge și reușesc să-i pună pe fugă de două ori pe hoți. Apoi măgarul, câinele, pisica și cocoșul rămân aici „să locuiască împreună și nu mai părăsiră niciodată casa”.

Să cunoaștem personajele:

Măgarul ne este prezentat în momentul în care ajunge la capătul puterilor iar stăpânul său vroia să nu-i mai dea mâncare sau altfel spus un om se pensionează, își pierde statutul de om productiv și recunoașterea care însoțea acest statut. Atunci eroul nostru se gândește să devină „un muzicant celebru”. Omul încearcă să rămână productiv, recunoscut și are suficiente resurse să înceapă altceva.

Câinele, bătrân și simțindu-se din zi în zi tot mai slab, nu mai este preocupat de statut ci se teme că nu va putea să aibă grijă de el însuși. El merge la Bremen să devină muzicant pentru a-și câștiga „bucata de pâine zilnică”.

Mai departe, pisica – neputincioasă și cu dinți „ca niște cioate” – nu caută nici statut și nici pâine, ci mai degrabă își dorește să toarcă liniștită, fără preocuparea că este o povară pentru cei din jur. Iar cei doi viitori muzicanți, măgarul și câinele, nu par deloc să o privească ca pe o povară când o invită să cânte cu ei.

Ultimul este cocoșul; acesta, prin destinația sa, era cel mai potrivit să apară în acest moment al povești noastre. Cocoșul știe că urmează sfârșitul și tot ce face este să se bucure de prezent, de cântat. Dar el nu este împăcat cu decizia „nemiloasei stăpâne” și pleacă și el spre Bremen pentru că acolo oricum va găsi ceva mai bun decât moartea.

Se poate spune că măgarul, câinele, pisica și cocoșul reprezintă omul în diferiți și succesivi ani ai vârstelor a treia și a patra. Aceștia au în comun neîmpăcarea, anxietatea,  fuga, confuzia, căutarea – ei sunt „fugari”, călătoresc prin pădure, vor să ajungă la Bremen pentru a deveni muzicanți. Cei patru eroi sunt la începutul unor transformări interioare.

Ca orice operă de acest gen, basmul Muzicanții din Bremen pornește de la premize cât se poate de realiste. Vorbim însă de premize de factură emoțională a căror înțelegere poate fi mai puțin accesibilă micilor cititori. De aceea, în basmul nostru (n.n. și în basme în general) se apelează la descrierea unor întâmplări dramatice și triste – precum pățaniile celor patru fugari cu stăpânii lor – tocmai pentru a facilita intuirea de către copil a trăirilor interioare ale personajelor. Se utilizează astfel manifestări, acțiuni exterioare  pentru a sugera emoții, trăiri interioare. În continuare un alt element specific basmului – totul se termină cu bine pentru eroii îndrăgiți – creează un cadru care permite copilului să se simtă în siguranță, protejat, încrezător în el și în lumea înconjurătoare. Copilul trece astfel cu bine peste întâmplările triste care sunt percepute drept încercări prin care eroii trebuie să treacă pentru a obține ceva, pentru a fi ei înșiși mai bine.

Dar de ce muzicanți? Eu cred că muzica, ca formă de artă, este un element deosebit de important pentru înțelegerea basmului. A fi muzicant este opusul lui a fi productiv, util; muzica este artă, rafinament; muzica este spiritualitate. Iar spiritualitatea este dezideratul celor patru protagoniști pentru că aceasta îi poate însoți și ghida prin schimbările pe care le experimentează.

Spuneam la un moment dat că eroii noștri sunt confuzi, sunt în căutare de ceva. Această stare este sugerată foarte bine de drumul prin pădure. În acest basm, la fel ca în multe alte basme, pădurea simbolizează căutarea, procesul de transformare interioară. Iar faptul că lumina casei este zărită de către cocoș – cel mai puțin preocupat de productivitate, cel care se concentrează pe prezent – sugerează direcția deznodământului și anticipează totodată morala basmului  – schimbarea este firească iar împotrivirea față de aceasta nu asigură împlinirea  potențialului uman.

Casa din pădure este simbol al vieții, al siguranței, al stării de confort al unuia cu sine și cu lumea. În povestea noastră, casa pe care protagoniștii au găsit-o în pădure nu este altceva decât propria lor viață – pe care au integrat-o acum dintr-o altă perspectivă. Acum nu se mai simt în ea neîmpăcați, revoltați, temători, confuzi ci se simt „foarte bine” și nu vor mai părăsi această stare „niciodată”, ne asigură basmul.

Basmul ne mai spune ceva și anume că spiritualitatea este calea prin care omul poate căpăta și păstra controlul asupra propriei vieți aflate în permanentă schimbare.

Toți cei patru protagoniști aveau un/o stăpân/ă, semn că altcineva deținea controlul. Alte indicii în acest sens sunt : faptul că ei își pregătesc culcușul în pădure, în timp ce în casă stă altcineva; pe de altă parte casa nu este una oarecare ci tocmai o casă de hoți – hoții sunt persoane care își însușesc ceea ce aparține altcuiva. În momentul în care eroii noștri reușesc să alunge hoții de două ori și rămân în casă fără să o mai părăsească niciodată, ei reușesc de fapt să preia din nou controlul asupra propriei lor vieți.

Hoții sunt alungați de două ori, semn că este necesar un efort constant și susținut. Eroii noștri reușesc acest lucru prin acțiuni potrivite cu felul fiecăruia de a fi – aceștia dețin în ei înșiși resurse necesare. Una dintre aceste resurse este spiritualitatea – „apoi, așa aranjați, dădură o probă muzicală: măgarul răgea, câinele lătra, pisica mieuna iar cocoșul cânta cum cântă cocoșii în zorii zilei”.

Un aspect important este faptul că eroii nu mai pleacă spre Bremen; semnificația acestui lucru ar putea fi faptul că nu redobândirea vechii vieți – redobândirea statutului, asigurarea traiului, căutarea în exterior a unui sentiment de demnitate, fuga – este de preferat ci împăcarea cu noua etapă a vieții tale. Acest lucru este subliniat și de faptul că nu se pomenește în basm decât că s-au simțit foarte bine în casă, că au rămas în ea și că nu au părăsit-o niciodată, fără a se preciza cum anume au trăit, ce au mâncat, etc.

Astfel pentru a deveni muzicanți, cei patru nu au nevoie să ajungă la Bremen, tot ce au de făcut este să găsească, să atingă starea de confort, de încredere acolo unde sunt în viața lor. Este necesar acest lucru pentru a putea avea o viață completă, semnificativă, împlinită.

Relevanța unui basm despre transformările interioare ale omului la vârsta senectuții rezidă în aceea că pe copii, în ciuda a ceea ce adulții ar putea crede, îi preocupă de asemenea soarta celor dragi – a părinților lor, a bunicilor lor. Copiii au nevoie să știe că aceștia vor fi bine, vor fi fericiți în viitor(ul îndepărtat sau mai puțin îndepărtat), dar mai ales că aceștia știu să fie bine, să fie fericiți.

Ediții:

1+ ani:

https://www.facebook.com/commerce/products/1472166179518270/

http://carturesti.ro/carte/muzicantii-din-bremen-1039950?gclid=EAIaIQobChMIn7a5nqGK2gIV77vtCh1MyQ5TEAMYASAAEgKUmPD_BwE

5-8 ani :

https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/5240

http://www.prut.ro/cheita-de-aur/410-muzicantii-din-bremen.html#top

Variantă audio:

http://www.povesti-pentru-copii.com/povesti-audio/fratii-grimm/muzicantii-din-bremen.html

Alte interpretări:

www.brighthubeducation.com/homework-help-literature/124485-main-conflict-and-plot-overview-of-the-bremen-town-musicians/

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: