„Muzicanții din Bremen” este un basm cules, prelucrat și publicat de către frații Grimm în secolul al XIX-lea. Prezenta interpretare se bazează pe traducerea Vioricăi S. Constantinescu, în ediția integrală Poveștile Fraților Grimm, editura Polirom, 2013.
Trebuie să spun că acest basm a generat inițial o dilemă la care nu am știut cum să răspund. Deși eram în posesia unei cărți frumos ilustrate, cu o variantă adaptată a basmului, editată de editura Intaglio, am decis să fac cartea cadou. Asta pentru că nu găseam nicio modalitate de a-l însoți pe copilul meu în experiența descoperirii că sunt animale maltratate sau omorâte de către stăpânii lor – întâmplări-premize despre care basmul pomenește. Îmi dădeam seama că mesajul poveștii nu se oprește acolo, cu toate astea eu acolo mă blocasem.
Mai târziu, după ce am creat acest blog, am achiziționat din nou cartea frumos ilustrată, cu textul adaptat, știind că este foarte importantă, chiar și numai pentru faptul că neînțelegerea basmului și respingerea lui au constituit un factor determinant al motivației mele de a încerca să înțeleg, să interpretez cărțile pentru Matei. Abia când am început să lucrez la acest articol, am realizat cât de valoroasă este într-adevăr povestea. Recomand totuși varianta completă, mai ales că nu este foarte mare, pentru a putea descifra (părinții) respectiv a primi la nivel inconștient (copiii) tot mesajul.
Mie, acum, basmul îmi spune așa:
Un măgar „la capătul puterilor”, un câine „bătrân”, o pisică „neputinciosă” și un cocoș resemnat, nemulțumiți de starea lor, fug de acasă și pornesc spre Bremen unde vor să devină muzicanți. Pentru că drumul este lung, trebuie să înnopteze într-o pădure. Când cocoșul zărește o lumină, pornesc cu toții într-acolo și descoperă o casă în care se ospătau hoți. Se hotărăsc să-i alunge și reușesc să-i pună pe fugă pe hoți, de două ori. Apoi măgarul, câinele, pisica și cocoșul rămân aici „să locuiască împreună și nu mai părăsiră niciodată casa”.
Să cunoaștem personajele:
Măgarul ne este prezentat în momentul în care ajunge la capătul puterilor iar stăpânul său voia să nu-i mai dea mâncare sau altfel spus un om se pensionează, își pierde statutul de om productiv și recunoașterea care însoțea acest statut. Atunci eroul nostru se gândește să devină „un muzicant celebru”. Omul încearcă să rămână productiv, recunoscut și are suficiente resurse să înceapă altceva.
Câinele, bătrân și simțindu-se din zi în zi tot mai slab, nu mai este preocupat de statut ci se teme că nu va putea să aibă grijă de el însuși. El merge la Bremen să devină muzicant pentru a-și câștiga „bucata de pâine zilnică”.
Mai departe, pisica – neputincioasă și cu dinți „ca niște cioate” – nu caută nici statut și nici pâine, ci mai degrabă își dorește să toarcă liniștită, fără preocuparea că este o povară pentru cei din jur. Iar cei doi viitori muzicanți, măgarul și câinele, nu par deloc să o privească ca pe o povară când o invită să cânte cu ei.
Ultimul este cocoșul și acesta nu este un lucru întâmplător. Cocoșul știe că urmează sfârșitul și tot ce face este să se bucure de prezent, de cântat, fără a se împotrivi. Totuși o speranță și o dorință mai păstrează și, atunci când i se propune să meargă în Bremen, se alătură celor trei prieteni.
Se poate spune că măgarul, câinele, pisica și cocoșul reprezintă omul în diferiți și succesivi ani ai vârstelor a treia și a patra. Aceștia au în comun neîmpăcarea, anxietatea, fuga, confuzia, căutarea – ei sunt „fugari”, călătoresc prin pădure, vor să ajungă la Bremen pentru a deveni muzicanți. Cei patru eroi sunt la începutul unor transformări interioare.
Ca orice operă de acest gen, basmul „Muzicanții din Bremen” pornește de la premize cât se poate de realiste. Vorbim însă de premize de factură emoțională a căror înțelegere poate fi mai puțin accesibilă micilor cititori. Poate de aceea, în basmul nostru (n.n. și în basme în general) se apelează la descrierea unor întâmplări dramatice și triste – precum pățaniile celor patru fugari cu stăpânii lor – tocmai pentru a facilita intuirea de către copil a trăirilor interioare ale personajelor. Se utilizează astfel manifestări, acțiuni exterioare pentru a sugera emoții, trăiri interioare. Pe de altă parte, un alt element specific basmului – totul se termină cu bine pentru eroii îndrăgiți – creează un cadru care permite copilului să se simtă în siguranță, protejat, încrezător în el și în lumea înconjurătoare. Copilul trece astfel cu bine peste întâmplările triste care sunt percepute drept încercări prin care eroii trebuie să treacă pentru a obține ceva, pentru a fi ei înșiși mai bine.
Dar de ce muzicanți? Eu cred că muzica, ca formă de artă, este un element deosebit de important pentru înțelegerea basmului. A fi muzicant este opusul lui a fi productiv, util; muzica este artă, rafinament; muzica este spiritualitate. Iar spiritualitatea este dezideratul celor patru protagoniști pentru că aceasta îi poate însoți și ghida prin schimbările pe care le experimentează.
Spuneam, la un moment dat, că eroii noștri sunt confuzi, sunt în căutare de ceva. Această stare este sugerată foarte bine de drumul prin pădure. În acest basm, la fel ca în multe alte basme, pădurea simbolizează căutarea, procesul de transformare interioară. Iar faptul că lumina casei este zărită de către cocoș – cel mai puțin preocupat de productivitate, cel care se concentrează pe prezent – sugerează direcția deznodământului și anticipează totodată morala basmului – schimbarea este firească iar împotrivirea față de aceasta nu asigură împlinirea potențialului uman.
Casa din pădure este simbol al vieții, al siguranței, al stării de confort a unuia cu sine și cu ceilalți. În povestea noastră, casa pe care protagoniștii au găsit-o în pădure nu este altceva decât propria lor viață privită acum dintr-o altă perspectivă, fără sentimente de revoltă, teamă sau confuzie. Acum și aici, eroii se simt „foarte bine” și nu vor mai părăsi această stare „niciodată”, ne asigură basmul.
Pe de altă parte, toți cei patru protagoniști au avut un/o stăpân/ă, așa cum casa din pădure este stăpânită de hoți. Se induce, astfel, ideea unei nevoi de împuternicire, de preluare a controlului asupra propriei vieți În momentul în care eroii noștri reușesc să alunge hoții și să rămână în casă, fără să o mai părăsească vreodată, ei reușesc de fapt să-și satisfacă această nevoie de împuternicire.
Hoții sunt alungați de două ori, semn că este necesar un efort constant și susținut. Eroii noștri reușesc acest lucru prin acțiuni potrivite cu felul fiecăruia de a fi – aceștia dețin în ei înșiși resurse necesare. Una dintre aceste resurse este spiritualitatea – „apoi, așa aranjați, dădură o probă muzicală: măgarul răgea, câinele lătra, pisica mieuna iar cocoșul cânta cum cântă cocoșii în zorii zilei”.
Un aspect important este faptul că eroii nu mai pleacă spre Bremen; semnificația acestui lucru ar putea fi dată de faptul că nu revenirea la vechea viață – prin redobândirea statutului, asigurarea traiului, căutarea în exterior a unui sentiment de demnitate, fuga – este de preferat ci împăcarea cu noua etapă a vieții tale. Acest lucru este subliniat și de faptul că nu se pomenește în basm decât că s-au simțit foarte bine în casă, că au rămas în ea și că nu au părăsit-o niciodată, fără a se preciza cum anume au trăit, ce au mâncat etc.
Astfel pentru a deveni muzicanți, cei patru nu au nevoie să ajungă la Bremen, tot ce au de făcut este să găsească, să atingă starea de confort, de încredere acolo unde sunt în viața lor. Este necesar acest lucru pentru a putea avea o viață completă, semnificativă, împlinită.
Relevanța unui basm despre transformările interioare ale omului la vârsta senectuții rezidă în aceea că pe copii, în ciuda a ceea ce adulții ar putea crede, îi preocupă de asemenea soarta celor dragi – a părinților, a bunicilor. Copiii au nevoie să știe că aceștia vor fi bine, vor fi fericiți în viitor(ul îndepărtat sau mai puțin îndepărtat), dar mai ales că aceștia știu să fie bine.
Ediții:
1+ ani:
https://www.facebook.com/commerce/products/1472166179518270/
5-8 ani :
https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/5240
http://www.prut.ro/cheita-de-aur/410-muzicantii-din-bremen.html#top
Alte interpretări:
